BLÉNDĂ, blende, s. f. 1. Sulfură naturală de zinc de culoare gălbuie, principal minereu de zinc. 2. (Cin.) Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende.

bléndă sf [At: PONI, CH. 211/ Pl: ~de / E: fr blende, ger Blende] 1 Minereu de sulfură de zinc, galben, brun sau negru, lucios. 2 (Cin) Suprafață metalizată pentru reflectarea și difuziunea luminii. 3 (Fot) Diafragmă.

BLÉNDĂ s. f. 1. Rocă lucioasă, de culoare gălbuie, brună sau neagră, reprezentând sulfura naturală de zinc. 2. (Cin.) Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende.

BLÉNDĂ s. f. Minereu de zinc.

BLÉNDĂ s. f. Minereu care conține sulfură de zinc. – Germ. Blende (fr. blende).

BLÉNDĂ s.f. 1. Sulfură naturală de zinc. 2. (Fot.) Deschidere a obiectivului; diafragmă. [Pl. -de. / < germ. Blende].

BLÉNDĂ s. f. 1. sulfură naturală de zinc; sfalerit. 2. (fot.) diafragmă. 3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru. (< germ. Blende, fr. blende)

BLÉNDĂ f. Sulfură de zinc în stare naturală. /<germ. Blende, fr. blende

blendă f. zinc sulfuros.

*bléndă f., pl. e (fr. blende, germ. blende). Min. O peatră care seamănă cu diamantu și care e o sulfură de zinc (SZn).

bléndă (rocă, element foto) s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde

bléndă s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde

BLÉNDĂ s. I. (MIN.) sfalerit, sulfură de zinc. (~ este folosită ca minereu de zinc.) II. v. diafragmă.

BLENDĂ s. 1. (MIN.) sfalerit, sulfură de zinc. (~ este folosită ca minereu de zinc.) 2. (FIZ.) diafragmă. (~ la obiectivul aparatelor fotografice.)