9 definiții pentru bișnițar
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BIȘNIȚÁR, bișnițari, s. m. (Fam.) Persoană care face bișniță; gheșeftar. – Bișniță + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bișnițár sm [At: DEX2 / Pl: ~i / E: bișniță + -ar] (Fam) Persoană care face afaceri dubioase Si: (rar) gheșeftar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BIȘNIȚÁR, bișnițari, s. m. (Fam.) Persoană care practică afacerismul, realizând profituri personale pe căi necinstite, meschine; gheșeftar. – Bișniță + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bișnițár s. m. (colocv., peiorativ) Persoană care face afaceri necinstite ◊ „Ne-a acostat cu vorbe șoptite printre dinți: «Am un ceas, chilipir, îl vând ieftin...» «Cum vă numiți?» îl întrebăm pe bișnițar.” I.B. 22 I 75 p. 6. ◊ „Îmbogățiții revoluției din decembrie pot fi împărțiți în trei categorii: bișnițarii, buticarii și noua nomenklatură.” R.lit. 18 VII 91 p. 2 (din bișniță + -ar; Graur C. 39; DN – alt sens, DEX)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
BIȘNIȚÁR ~i m. fam. Persoană care se ocupă cu afaceri mărunte (și necinstite); găinar. /bișniță + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bișnițár (fam.) s. m., pl. bișnițári
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bișnițár s. m., pl. bișnițári
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BIȘNIȚÁR s., adj. v. afacerist, profitor, speculant.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
bișnițar bișnițari s. m. persoană care practică bișnița
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
bișnițar, bișnițarisubstantiv masculin
etimologie:
- Bișniță + sufix -ar. DEX '98 DEX '09