BÍVOL, bivoli, s. m. Animal rumegător asemănător cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarne inelate întoarse spre spate (Bos bubalus). ♦ Epitet dat unui om gras, mătăhălos, nesimțit. – Din sl. byvolŭ.

bivol sm [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 329/13 / V: (înv) bibol, (îrg) bihol, bihul, biol, -vel / Pl: ~i / E: vsl биволь] 1 Vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarne inelate, întoarse spre spate (Bos bubalus). 2 (Dep) Epitet dat unui om mătăhălos și nesimțit.

BÍVOL, bivoli, s. m. Vită cornută, rumegătoare, asemănătoare cu boul, cu păr negru sau alb, aspru și rar, cu coarnele inelate întoarse spre spate (Bos bubalus). ♦ Epitet dat unui om gras, mătăhălos, nesimțit. – Din sl. byvolŭ.

BÍVOL, bivoli, s. m. Animal domestic, asemănător cu boul, mai mare și mai greoi decît acesta, cu păr negru, rar și aspru. Se tolăneau pe margini și-ți frecau spinările porcii și bivolii. PAS, L. I 69. La fiecare car Părechi tot cîte patru de bivoli înjugar’. COȘBUC, P. II 181. Un car cu bivoli negri a stat lîngă fîntînă. ALECSANDRI, P. A. 129. ♦ Fig. (Depreciativ) Om gras, greoi, nesimțitor, leneș. Cînd îi trag cizmele din picioare, seara, nu uită să mă izbească peste gură cu botul uneia. – Bivole, îmi spune, trage mai încet! STANCU, D. 245. Du-te și te îndoapă la Soltana lui Ștefan cu rață pe curechi... du-te, ce mai cauți la mine, bivol nerușinat! HOGAȘ, H. 16.

BÍVOL, bivoli, s. m. Animal domestic rumegător, asemănător cu boul, cu părul negru sau alb, rar și aspru și cu coarne inelate întoarse spre spate (Bubalus). ♦ Fig. Om gras, mătăhălos, insensibil. – Slav (v. sl. byvolŭ).

BÍVOL ~i m. 1) Animal domestic rumegător, asemănător cu boul, având părul aspru, de culoare neagră (sau albă), și coarnele inelate, întoarse spre spate. 2) fig. fam. Persoană opulentă și greoaie. /<sl. byvolu

bivol m. 1. un fel de bou, cu părul negru și coada golașă, care se află mai mult prin județele de lângă Dunăre; 2. fig. om greoiu și grosolan. [Slav. BYVOLŬ].

bívol m., pl. lĭ (bg. bivol, rus. búĭvol, vsl. bνvolŭ; ung. bival, mlat. búfalus, lat. búbalus, d. vgr. búbalos; it. búfalo, búfolo, fr. buffle, germ. büffel. V. bour). Un fel de boŭ cu păru negru și rar, cu coarnele ca de berbec, foarte iubitor de apă și obișnuit pe malurile și regiunile Dunăriĭ. Fig. Om gras și greoĭ. V. tabon.

bívol s. m., pl. bívoli

bívol s. m., pl. bívoli

bívol (bívoli), s. m. – Vită cornută asemănătoare cu boul, cu păr negru. – Var. bi(h)ol. Mr. (buval) < ngr. βοὺβαλος, megl. bivul. Bg. bivol, din sl. byvolŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac), cuvînt care nu aparține totuși fondului sl. (Miklosich, Fremdw., 80). Nu pare posibilă der. directă din lat. bubalus, propuse de Diez, Gramm., I, 259. Der. bivolar, s. m. (păzitor al unei cirezi de bivoli); cf. bg. bivolar; bivolărie, s. f. (grajd de bivoli); bivolesc, adj. (de bivol); bivoliță, s. f. (femela bivolului), cf. bg. bivolica.