BISERICÚȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. Fig. Cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a-și rezolva interesele personale în dauna colectivității din care fac parte. – Biserică + suf. -uță.

bisericuță sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 197/24 / V: (înv) ~uce, biserc~ / Pl: ~țe / E: biserică + -uță] 1 Biserică (1) mică Cf capelă, paraclis. 2-3 (Șhp) Biserică (1). 4 (Fig) Cerc îngust de oameni uniți de interese personale, care ignoră interesele colectivității.

BISERICÚȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. Fig. Cerc îngust de oameni uniți prin dorința de a-și rezolva interesele lor personale în dauna colectivității din care fac parte. – Biserică + suf. -uță.

BISERICÚȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. Grigoriță... mi-a arătat... o bisericuță veche de lemn. SADOVEANU, N. F. 40. 2. Fig. Cerc îngust de oameni, cu preocupări egoiste, dușmănoase colectivității; gașca. V. coterie.

BISERICÚȚĂ, bisericuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui biserică. 2. Fig. Cerc îngust de oameni, cu preocupări egoiste, dușmănoase colectivității; gașcă.

bisericúță f. pl. e. Biserică mică, capelă. Fig. Fam. Fracțiune de partid politic, disidență.

bisericúță s. f., g.-d. art. bisericúței; pl. bisericúțe

bisericúță s. f., g.-d. art. bisericúței; pl. bisericúțe

BISERICÚȚĂ s. v. bandă, cârdășie, clan, clică, gașcă, șleahtă.

bisericuță s. v. BANDĂ. CÎRDĂȘIE. CLAN. CLICĂ. GAȘCĂ. ȘLEAHTĂ.

a se înființa la o bisericuță expr. 1. a sta la taclale, a sta de povești. 2. a practica jocuri de noroc pe bani.