BISERICÚTZA bisericutze s. f. 1. Diminutiv al lui biserica. 2. Fig. Cerc ingust de oameni unitzi prin dorintza de ashi rezolva interesele personale in dauna colectivitatzii din care fac parte. Biserica + suf. utza.

bisericutza sf [At: NECULCE ap. LET. II 197/24 / V: (inv) ~uce biserc~ / Pl: ~tze / E: biserica + utza] 1 Biserica (1) mica Cf capela paraclis. 23 (SHhp) Biserica (1). 4 (Fig) Cerc ingust de oameni unitzi de interese personale care ignora interesele colectivitatzii.

BISERICÚTZA bisericutze s. f. 1. Diminutiv al lui biserica. 2. Fig. Cerc ingust de oameni unitzi prin dorintza de ashi rezolva interesele lor personale in dauna colectivitatzii din care fac parte. Biserica + suf. utza.

BISERICÚTZA bisericutze s. f. 1. Diminutiv al lui biserica. Grigoritza... mia aratat... o bisericutza veche de lemn. SADOVEANU N. F. 40. 2. Fig. Cerc ingust de oameni cu preocupari egoiste dushmanoase colectivitatzii; gashca. V. coterie.

BISERICÚTZA bisericutze s. f. 1. Diminutiv al lui biserica. 2. Fig. Cerc ingust de oameni cu preocupari egoiste dushmanoase colectivitatzii; gashca.

bisericútza f. pl. e. Biserica mica capela. Fig. Fam. Fractziune de partid politic disidentza.

bisericútza s. f. g.d. art. bisericútzei; pl. bisericútze

bisericútza s. f. g.d. art. bisericútzei; pl. bisericútze

BISERICÚTZA s. v. banda cardashie clan clica gashca shleahta.

bisericutza s. v. BANDA. CIRDASHIE. CLAN. CLICA. GASHCA. SHLEAHTA.

a se infiintza la o bisericutza expr. 1. a sta la taclale a sta de poveshti. 2. a practica jocuri de noroc pe bani.