BIROCRATZÍE birocratzii s. f. 1. Putere excesiva a administratziei. 2. Munca rutiniera formala. Din fr. bureaucratie.

birocratzíe sf [At: ALECSANDRI T. 111 / V: (inv) biur / Pl: (rar) i / E: fr bureaucratie] 12 Interpretare shi aplicare a legilor regulamentelor etc. in litera lor fara a le intzelege spiritul. 3 Totalitatea birocratzilor.

BIROCRATZÍE birocratzii s. f. Interpretare shi aplicare a legilor a dispozitziilor a regulamentelor etc. numai in litera lor fara preocuparea de a le intzelege spiritul; birocratism functzionarism. Din fr. bureaucratie.

BIROCRATZÍE s. f. 1. (In orinduirea burgheza) Sistem administrativ formalist in care aparatul functzionaresc rupt de masele muncitoare exercita in stat o putere o influentza excesiva shi preponderenta in dauna intereselor obshteshti shi in favoarea claselor exploatatoare; (cu sens colectiv) patura privilegiata din clasa dominanta a exploatatorilor in miinile careia se afla puterea; inalta functzionarime. Ma facuse sa intzeleg k ashezarea noastra sociala shi politica era alcatuita din «simple firme fara contzinutz» cu o birocratzie conrupta cu moshierime feudala. SADOVEANU N. F. 134. 2. Birocratism. SHi asemeni unor sparturi in densitatea de neinchipuit a paienjenishului birocratziei au inceput a rabufni faptele de tot felul. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 109 10/3. Varianta: (azi pe cale de disparitzie) biurocratzíe (ALECSANDRI T. 111) s. f.

BIROCRATZÍE birocratzii s. f. Birocratism. Fr. bureaucratie.

BIROCRATZÍE s.f. 1. (Rar) Birocratism. 2. Birocratzie muncitoreasca = patura corupta prin salarii mari shi alte avantaje; aristocratzie muncitoreasca. [Gen. iei var. biurocratzie s.f. / < fr. bureaucratie cf. fr. bureau birou gr. kratos putere].

BIROCRATZÍE s. f. birocratism; ansamblul functzionarilor publici. (< fr. bureaucratie)

BIROCRATZÍE f. 1) Atitudine caracterizata printro respectare exagerata a formalitatzilor sau a regulilor scrise; formalism. 2) Totalitate a birocratzilor. [Art. birocratzia; G.D. birocratziei; Sil. cratzie] /<fr. bureaucratie

biurocratzie sf vz birocratzie

BIUROCRATZÍE s. f. v. birocratzie.

BIUROCRATZÍE s.f. v. birocratzie.

biurocratzie f. 1. puterea organizarea muncii in biurouri; 2. influentza biurourilor.

*bĭurocratzíe f. (fr. bureaucratie). Defav. Puterea autoritara a bĭurourilor (a functzionarilor).

birocratzíe (rocra) s. f. art. birocratzía g.d. art. birocratzíei; pl. birocratzíi art. birocratzíile

birocratzíe s. f. (sil. cra). art. birocratzía g.d. art. birocratzíei; pl. birocratzíi art. birocratzíile

birocratzie tziei gen. a.

BIROCRATZÍE s. v. birocratism.

BIROCRATZIE s. birocratism (depr.) scriptologie. (O condamnabila ~.)