9 definiții pentru biriș
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
biríș sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: nct] (Trs) 1 Mercenar. 2 Argat. 3 Slugă la vite.
BÍRIȘ, biriși, s. m. (Transilv., învechit) Argat. Bunicul fusese, ca tot satul... biriș la grof. V. ROM. februarie 1952, 102. Birișii domnului... veneau cîte cu zece cară în pădurea aceea, după lemne. RETEGANUL, P. V 47. Decît slugă și biriș, Mai bine colo pe Criș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÍRIȘ, biriși, s. m. (Reg.) Argat. – Magh. béres.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
BIRIȘ s. m. (Ban.) Argat. Birish. Mercenarius. AC, 330. Etimologie: magh. béres. Cf. celednic, poslușnic. masculin
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de dante
- acțiuni
biríș m. (ung. beres). Trans. Argat. – Birișesc, de argat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BIRÍȘ s. v. argat, slugă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
biriș s. v. ARGAT. SLUGĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bíriș, biriși, s.m. – (reg.; înv.) Argat, slugă la vite; vizitiu: „Și-a băgat biriși și s-o făcut gazdă mare, boier” (Bilțiu, 1999: 153). ♦ (onom.) Biriș, Birișan, nume de familie (59 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Et. nec. (MDA); din magh. béres „argat” (Bud, 1908; Scriban, DLRM).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bíriș, -i, s.m. – 1. Argat, slugă la vite, vizitiu: „Și-a băgat biriși și s-o făcut gazdă mare, boier” (Bilțiu 1999: 153). 2. Din supranume a devenit nume de familie (Biriș, Birișiu, Birișan). – Din magh. béres „argat” (Bud 1908).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
biriș, birișisubstantiv masculin
-
- Bunicul fusese, ca tot satul... biriș la grof. V. ROM. februarie 1952, 102. DLRLC
- Birișii domnului... veneau cîte cu zece cară în pădurea aceea, după lemne. RETEGANUL, P. V 47. DLRLC
- Decît slugă și biriș, Mai bine colo pe Criș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 306. DLRLC
-
etimologie:
- béres DLRM