BINECUVANTÁT A binecuvantatzi te adj. 1. Care a primit binecuvantarea cuiva; blagoslovit. ♦ Fig. Inzestrat talentat dotat. 2. (Despre lucruri). Care are o actziune binefacatoare. 3. (Despre cauze motive etc.) Bine intemeiat indreptatzit justificat legitim. V. binecuvanta.

binecuvantát¹ sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: binecuvanta] (Rar) 14 Binecuvantare (14).

binecuvantat² ~a a [At: DRAGHICI R. 117/21 / V: (irg) bire~ / Pl: ~atzi ~e / E: binecuvanta] 1 Care a primit binecuvantare (religioasa) Si: blagoslovit. 2 (Fig) Inzestrat. 3 (D. lucruri) Cu o actziune binefacatoare (2). 4 (D. cauze motive etc.) Justificat.

BINECUVANTÁT A binecuvantatzi te adj. 1. Care a primit binecuvantare religioasa; blagoslovit. ♦ Fig. Inzestrat talentat dotat. 2. (Despre lucruri) Care are o actziune binefacatoare. 3. (Despre cauze motive etc.) Bine intemeiat indreptatzit justificat. V. binecuvanta.

BINECUVANTÁT A binecuvantatzi te adj. 1. (Cu sens bisericesc) Care a primit binecuvantarea cuiva. 2. Fig. Bogat inzestrat de natura. 3. (Despre lucruri) Care merita lauda (pentru actziunea sa binefacatoare). O ploaie binecuvantata. 4. (Despre cauze motive etc.) Bine intemeiat legitim. V. binecuvanta.

binecuvantat a. fig. intemeiat: pricina binecuvantata.

BINECUVINTÁT A binecuvintatzi te adj. 1. Mai ales in sens bisericesc) Care a primit binecuvintarea cuiva; blagoslovit. Untdelemn binecuvintat. GALACTION O. I. 17 2. Fig. Bogat inzestrat de natura. TZara binecuvintata. ▭ Aici pamintul nostru e binecuviniat El varsa riuri daur. BOLINTINEANU O. 13. 3. (Despre lucruri) Care merita lauda sau preamarire (pentru actziunea sa binefacatoare). Ploi binecuvintate cazusera la vreme. GALACTION O. I 37. 4. (Despre motive cauze pricini) Bine intemeiat indreptatzit legitim.

binecuvintát a adj. Fig. Serios intemeiat: motive binecuvintate.

BINECUVANTÁT adj. 1. (BIS.) blagoslovit (inv.) preablagoslovit. (~a Fecioara!) 2. v. preamarit.

BINECUVANTÁT adj. v. binevenit folositor fundamentat indreptatzit intemeiat just justificat legitim logic motivat salutar serios temeinic util.

Binecuvantat ≠ afurisit

BINECUVINTAT adj. 1. (BIS.) blagoslovit (inv.) preablagoslovit. (~ Fecioara!) 2. glorificat laudat marit preamarit preaslavit proslavit slavit. (~ zi a Unirii!)

binecuvintat adj. v. BINEVENIT. FOLOSITOR. FUNDAMENTAT. INDREPTATZIT. INTEMEIAT. JUST. JUSTIFICAT. LEGITIM. LOGIC. MOTIVAT. SALUTAR. SERIOS. TEMEINIC. UTIL.