10 definiții pentru binețe
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BINÉȚE1 s. f. pl. (Pop.; în expr.) A(-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine ați [venit].
binețe sfp [At: ȘINCAI, HR. I, 175/35 / V: bineț[1] sn / E: bine ați (venit)] (Pop; îe) A-și da (sau, rar, face) ~ A (se) saluta. corectată
- bineț → bineț — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BINÉȚE s. f. (Pop.; în expr.) A(-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine ați [venit].
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BINÉȚE s. f. pl. (Numai în expr.) A(-și) da (sau neobișnuit, a (-și) face) binețe = a (se) saluta. Juca un zîmbet de lumină pe fruntea lui brăzdată-n crețe, Și cînd m-a cunoscut bătrînul, ca-ntinerit, mi-a dat binețe, GOGA, P. 8. Și-au dat binețe și-au tăcut. COȘBUC, P. I 228. După ce-și făcură astfel binețele cuvenite... înaintară spre scările casei. SLAVICI, N. I 93. (Poetic) Să poată da binețe luminii cînd răsare. VINTILĂ, O. 25. Lanurile-mi dau binețe. LESNEA, A. 139.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BINÉȚE s. f. pl. (În expr.) A (sau a-și) da binețe = a (se) saluta. – Din bine1 ați [venit].
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BINÉȚE f. pop.: A(-și) da ~ a (se) saluta. /Din bine ați (venit)
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
binețe pl. Tr. salutări: făcură binețele cuvenite. [Lit. bunătăți (cf. Tr. și bunețe), în sens de amabilități].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
binéțe f. pl. (din bine ați venit). Trans. Ban. A da binețe, a saluta, a ura fericire. A-șĭ lua binețe, a-șĭ lua rămas bun. – Și pl. n. binețurĭ (Vlah.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
binéțe (pop.) (în expr. a(-și) da ~) s. f. pl.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
binéțe s. f. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F999) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
| — | |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
binețe, binețesubstantiv feminin plural
- A(-și) da (sau neobișnuit, a (-și) face) binețe = a (se) saluta. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: saluta
- Juca un zîmbet de lumină pe fruntea lui brăzdată-n crețe, Și cînd m-a cunoscut bătrînul, ca-ntinerit, mi-a dat binețe, GOGA, P. 8. DLRLC
- Și-au dat binețe și-au tăcut. COȘBUC, P. I 228. DLRLC
- După ce-și făcură astfel binețele cuvenite... înaintară spre scările casei. SLAVICI, N. I 93. DLRLC
- Să poată da binețe luminii cînd răsare. VINTILĂ, O. 25. DLRLC
- Lanurile-mi dau binețe. LESNEA, A. 139. DLRLC
-
etimologie:
- bine ați [venit] DEX '09 DEX '98