9 definiții pentru bilețel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet. – Bilet + suf. -el.
BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet. – Bilet + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bilețel sn [At: DA ms / Pl: ~ele / E: bilet + -el] 1-4 (Șhp) Bilet (1-2) (mic).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet (1). Mi-a trimis... un bilețel în care îmi spunea că... îl cheamă la București. DUMITRIU, B. F. 39.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
*bilețél n., pl. e. Bilet mic, scrisorică, răvășel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bilețél s. n., pl. bilețéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bilețél s. n., pl. bilețéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BILEȚÉL s. (pop.) răvășel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BILEȚEL s. (pop.) răvășel. (I-a trimis un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bilețel, bilețelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui bilet. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: răvășel
- Mi-a trimis... un bilețel în care îmi spunea că... îl cheamă la București. DUMITRIU, B. F. 39. DLRLC
-
etimologie:
- Bilet + sufix -el. DEX '98 DEX '09