4 definiții pentru bic (taur; -i)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

táur m. (lat. taurus, d. vgr. taûros; it. sp. toro, pv. taur, vfr. tor [nfr. taureau], pv. touro). Boŭ întreg, boŭ nejugănit (bos taurus). Fig. Om zdravăn. Un semn al zodiaculuĭ (April). – În vest și táure, vechĭ táore. În est buhaĭ, în Olt. Ban. bic.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BIC s. v. taur.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bic (-ci), s. m. – (Olt.) Taur. Bg. bik, sb. bik, cf. slov., rus. byk, pol. byk (Cihac). Cf. beci.

Intrare: bic (taur; -i)
bic (taur; -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bic
  • bicul
  • bicu‑
plural
  • bici
  • bicii
genitiv-dativ singular
  • bic
  • bicului
plural
  • bici
  • bicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)