opțiuni
  • info

8 definiții pentru beucă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

beucă sf [At: ȘEZ. II, 149 / V: bău~, (reg) bâu~ / A: (1) beucă / E: nct] 1 (Reg) Pârâu adânc și cu gropi pe coasta muntelui. 2 (Reg) Prăpastie. 3 Adâncitură strâmtă între dealuri împădurite, considerată loc rău. 4 (Pop; îe) A da (sau a intra) în bâucă A conduce o căruță într-o beucă (3). 5 (Mol) Parte superioară a capului.

BEÚCĂ, beuci, s. f. Văgăună, scobitură neregulată săpată de ape; loc prăpăstios. [Pr.: be-u-]

béŭcă f., pl. ĭ (cp. cu vgerm. binge, ngerm. beuge, adîncătură, cotitură). Olt. Văgăună: bezna din beŭcile pădurilor, într’o beŭcă era culcușul lupuluĭ (N. Pl. Ceaur 11 și 48).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

béucă (beu-) s. f., g.-d. art. béucii; pl. beuci

béucă s. f. (sil. beu-), g.-d. art. béucii; pl. beuci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÉUCĂ s. v. copcă, ochi.

beucă s. v. COPCĂ. OCHI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

beúcă (béuci), s. f. – Rîpă, prăpastie. – Var. băucă. Origine necunoscută. Nu este deloc probabilă der. propusă de Diculescu 182, din v. germ. biugo. Este cuvînt de circulație restrînsă.

Intrare: beucă
  • silabație: beu-că info
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • beucă
  • beuca
plural
  • beuci
  • beucile
genitiv-dativ singular
  • beuci
  • beucii
plural
  • beuci
  • beucilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

beucă, beucisubstantiv feminin

  • 1. Văgăună, scobitură neregulată săpată de ape; loc prăpăstios. DLRM
    sinonime: copcă ochi

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.