bernardin¹ sm [At: ENC. VET. 684 / V: ~adin / Pl: ~i / E: ger Bernhardiner] Caine mare cu parul lung de culoare alba cu pete roshcate originar din Elvetzia dresat pentru gasirea celor ratacitzi in muntzi Si: SaintBernard.

BERNARDÍN bernardini s. m. Ciine de talie mare de culoare alba cu pete roshii originar din Elvetzia shi dresat pentru a descoperi calatorii ratacitzi iarna in muntzi.

BERNARDÍN bernardini s. m. Caine mare de culoare alba cu pete roshcate cu parul lung shi ondulat originar din Elvetzia shi dresat pentru descoperirea calatorilor ratacitzi iarna in muntzi. Fr. bernardin.

BERNARDÍN s.m. Caine mare de culoare alba cu pete roshii originar din Alpii elvetzieni folosit mai ales pentru a descoperi drumetzii ratacitzi (iarna) in muntzi. [< germ. Bernhardiner].

BERNARDÍN¹ s. m. caine de talie mare viguros shi musculos alb cu pete roshii dresat special pentru salvarea drumetzilor ratacitzi in muntzi; saintbernard. (< germ. Bernhardiner)

BERNARDÍN¹ ~i m. 1) Specie de caini de talie mare de culoare alba cu pete roshcate dresat pentru a descoperi drumetzii ratacitzi (iarna) in muntzi. 2) Caine din aceasta specie. /<germ. Bernhardiner

bernardin m. 1. calugar din tagma St. Benedict reformata de St. Bernard; 2. caine mare cu parul lung dresat de calugarii dela St. Bernard sa umble in muntzi dupa calatorii ratacitzi shi sai aduca la ospiciul de acolo.

*bernardín a adj. shi s. Din irdinu sfintului Bernard (care a reformat ordinu sfintului Benedict) saŭ de la muntele sfintului Bernard (Elvetzia) saŭ originar de acolo: calugar bernardin; cine bernardin (de talie foarte mare shi deprins sa umble pin zapada k sa descopere calatoriĭ ratacitzĭ orĭ ostenitzĭ).

bernardín s. m. pl. bernardíni

bernardín s. m. pl. bernardíni

BERNARDÍN s. (ZOOL.) saintbernard.

BERNARDIN s. (ZOOL.) saintbernard.