5 definiții pentru beoțian (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
beoțian, ~ă [At: DA / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr béotien] 1-2 smf, a (Persoană) din Beoția. 3 a (Liv; înv; nrc) Greoi la minte.
BEOȚIÁN, -Ă s.m. și f. Locuitor al Beoției antice. ♦ (Fig.) Ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice). [Pron. -ți-an, < fr. béotien].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BEOȚIÁN, -Ă adj., s. m. f. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale. (< fr. béotien)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
beoțian m. 1. locuitor din Beoția; 2. fig. om stupid.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
beoțián s. m., adj. m. pl. beoțiéni; f. sg. beoțiánă, pl. beoțiéne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: beoțian (s.m.)
beoțian substantiv masculin
| substantiv masculin (M23) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)