BENZÍNA benzine s. f. Lichid incolor ushor inflamabil cu miros caracteristic produs petrolier sau de sinteza folosit mai ales drept combustibil pentru motoarele de automobil sau k solvent etc. Din fr. benzine.

benzína sf [At: BOGZA C. O. 308 / Pl: ~ne / E: fr benzine] (Chm) Lichid incolor ushor inflamabil cu miros caracteristic produs petrolier sau de sinteza folosit mai ales drept combustibil la motoarele cu explozie.

BENZÍNA benzine s. f. Lichid incolor ushor inflamabil cu miros caracteristic produs petrolier sau de sinteza folosit mai ales drept combustibil la motoarele cu explozie. Din fr. benzine.

BENZÍNA s. f. Produs petrolier sau de sinteza sub forma unui lichid incolor shi ushor inflamabil folosit in special k combustibil la motoarele cu explozie. ◊ Benzina grea = benzina obtzinuta printro distilare obishnuita shi folosita k combustibil la automobile shi la alte motoare. Benzina ushoara = benzina obtzinuta printro distilare speciala shi folosita k combustibil la avioane.

BENZÍNA s. f. Produs petrolier sau de sinteza sub forma unui lichid incolor shi ushor inflamabil folosit mai ales drept combustibil la motoarele cu explozie. Fr. benzine.

BENZÍNA s.f. Amestec lichid de hidrocarburi obtzinut prin distilarea fractzionata a tzitzeiului shi folosit mai ales drept combustibil in motoarele cu explozie. [< fr. benzine].

BENZÍNA s. f. amestec lichid de hidrocarburi obtzinut prin distilarea primara a tzitzeiului prin cracare sau sinteza. (< fr. benzine)

BENZÍNA f. Amestec lichid de hidrocarburi ushor inflamabil cu miros caracteristic obtzinut prin distilarea petrolului sau produs prin sinteza shi folosit mai ales drept combustibil pentru motoarele cu explozie. /<fr. benzine

benzina f. uleiu volatil extras din gudronul de huila serva a scoate petele curatzindule de grasime.

*benzína f. pl. e (d. benzóe). Chim. Idrocarbura volatila scoasa din catranu carbunelui de pamint descoperita de Faraday la 1825 shi uzitata la shtershu petelor grase de pe stofe.

benzína s. f. g.d. art. benzínei; pl. benzíne

benzína s. f. g.d. art. benzínei; pl. benzíne

benzina.

BENZÍNA (< fr.) s. f. Amestec de hidrocarburi lichide (cu 512 atomi de carbon in molecula) in diferite proportzii cu p. f. 40200°C obtzinut prin distilarea primara a tzitzeiului prin cracarea fractziilor petroliere sau prin sinteza. Caracteristicile principale ale b. sint limitele de fierbere shi cifra octanica. Este utilizata k principal combustibil pentru motoarele de automobil shi de aviatzie k solvent etc. ♦ B. etilata = b. care serveshte drept carburant in motoarele cu ardere interna; pentru a i se imbunatatzi calitatzile antidetonante i se adauga tetraetilplumb; din cauza toxicitatzii este colorata in roshu sau in albastru pentru a evita folosirea ei in alte scopuri. B. sintetica = b. obtzinuta prin hidrogenarea carbunilor sau prin sinteza din oxid de carbon shi hidrogen.