11 definiții pentru bentiță
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendíță s. f.] – Bantă + suf. -iță.
bentíță sf [At: ODOBESCU, S. 1.418/ Pl: ~țe / E: banta + -iță] 1-2 (Șhp) Bantă (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). Pieptul însă poartă o podoabă ce a lipsit acum cu totul din portul național; e un fel de semicerc de fir, susținut de bentițe late tot de fir. ODOBESCU, S. I 418. – Variantă: bendíță s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). [Var.: bendiță s. f.]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bentíță v. bendiță.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bendíță sf vz bentiță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bendíță orĭ bentíță f., pl. e. Bandă (fășie) îngustă (la haĭne).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bentiță, bentițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui bantă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pieptul însă poartă o podoabă ce a lipsit acum cu totul din portul național; e un fel de semicerc de fir, susținut de bentițe late tot de fir. ODOBESCU, S. I 418. DLRLC
-
etimologie:
- Bantă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.