BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. (Rar) Becață. – Din fr. bécassine (după becață).

becațină sf [At: DOMBROWSKI, P. 328 / Pl: ~ne / E: fr bécassine (după becață)] 1 Becață (Capella). 2 (Îs) ~ mare sau dublă Pasărea Gallinago major. 3 (Îs) ~ mică sau surdă Pasărea Gallinago gallinula.

BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – Din fr. bécassine (după becață).

BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Sităruș. La apropierea noastră zburau becaține. SADOVEANU, N. F. 27.

BECAȚÍNĂ, becaține, s. f. Becață. – După fr. bécassine.

BECAȚÍNĂ s.f. Pasăre migratoare înrudită cu becața, dar mult mai mică. [< fr. becassine].

BECAȚÍNĂ s. f. becață. (după fr. bécassine)

BECAȚÍNĂ ~e f. v. BECAȚĂ. /<fr. bécassine

becațină f. berbecuț, pasăre asemenea becațului, dar mai mică (Scolopax gallinula)(= fr. bécassine).

*becațínă f., pl. e (d. becață, după fr. bécassine). Un fel de becață mică.

becațínă (rar) s. f., g.-d. art. becațínei; pl. becațíne

becațínă s. f., g.-d. art. becațínei; pl. becațíne

becațină

BECAȚÍNĂ s. (ORNIT.) 1. (Gallinago media) becață, (reg.) berbecuț, oaia-morților. 2. (Gallinago gallinaria) becață, (Bucov.) oaia-morților.

BECAȚINĂ s. (ORNIT.) 1. (Gallinago media) becață, (reg.) berbecuț, oaia-morților. 2. (Gallinago gallinaria) becață, (Bucov.) oaia-morților.

BECAȚÍNĂ (după fr. becassine) s. f. Pasăre migratoare din ordinul caradriiformelor, de pasaj în România, cu ciocul lung, drept, subțire și flexibil, cu penaj maroniu dungat cu galben și negru, cu carnea gustoasă, care trăiește în regiunile mlăștinoase (Gallinago); becață.