BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre terenuri) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

bătătorit², ~ă a [At: ȘEZ. III, 150 / Pl: ~iți, ~e / E: bătători] 1 (D. pământ, drum etc.) Tasat². 2 (D. palme sau tălpi) Care au bătături.

BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Care a devenit tare și neted; bătut², bătucit, tasat. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături (2). – V. bătători.

BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Bătut, bătucit. Poteca trecea drept prin mijlocul acestei frumuseți de verdeață și florile creșteau pe de margine încît atîrnau chiar pe locul bătătorit. POPESCU, B. II 19. Cînd vrei să sameni bob, linte ori mazăre, să nu le pui pe loc bătătorit. ȘEZ. III 150. 2. (Despre palme sau mîini) Cu pielea îngroșată, cu bătături. Arăta să fie lucrător după îmbrăcăminte... după mîinile negricioase, bătătorite. PAS, L. I 142. Dar de palme bătătorite ce zici? SADOVEANU, O. VII 297.

BĂTĂTORÍT², -Ă, bătătoriți, -te, adj. 1. (Despre un teren) Bătut, bătucit. 2. (Despre palme sau mâini) Cu bătături. – V. bătători.

bătătúră², ~ă a vz bătătorit²

BĂTĂTORÍT adj. 1. bătucit, bătut, îndesat. (Pământ ~ cu tăvălugul.) 2. întărit, înțelenit, învârtoșat. (Pământ ~.) 3. v. circulat.

BĂTĂTORIT adj. 1. bătut, îndesat, (pop.) bătucit. (Pămînt ~ cu tăvălugul.) 2. întărit, înțelenit, învîrtoșat. (Pămînt ~.) 3. bătut, circulat, frecventat, umblat. (Pe căi ~.)