bastion sn [At: ODOBESCU S. III 586 / P: ~stion / Pl: ~oane / E: fr bastion] (Mil) Lucrare de forma poligonala cu doua flancuri shi doua fetze acoperita cu iarba sau cu zidarie construita in afara incintei unui loc intarit spre al apara Cf bashta.

bastion s.n. (milit.) Lucrare de fortificatzie in forma poligonala sau cilindrica protejata in exterior de un shantz care este construita de obicei la coltzurile unei fortaretze pentru a o apara; (inv.) bashca. • sil. tion. pl. oane. /<fr. bastion germ. Bastione it. bastione lat. bastio onis.

BASTIÓN bastioane s. n. Lucrare de fortificatzie de forma poligonala cu doua flancuri shi doua fetze construita la unghiurile unei fortaretze. Dorobantzii de avangarda... cata a se apropia... de fortul cel mare de pe ale carui bastioane gloantzele rapaiesc mai indesate. ODOBESCU S. III 586. ◊ Fig. Aceste natziuni [din tzarile de democratzie populara] se string in jurul U.R.S.S. bastionul libertatzii shi independentzei popoarelor. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 445. Pronuntzat: tion.

BASTIÓN bastioane s. n. (Adesea fig.) Lucrare de fortificatzie de forma poligonala construita de obicei la coltzurile unei fortaretze. [Pr.: tion] Fr. bastion.

BASTIÓN s.n. Lucrare de fortificatzie cu doua flancuri shi doua fetze (construita de obicei la unghiurile unei fortaretze). [Pron. tion pl. oane. / < fr. bastion it. bastione].

BASTIÓN s. n. 1. lucrare de fortificatzie in forma de turn scund shi puternic cu doua flancuri shi doua fetze. 2. (fig.) ceea ce constituie un sprijin solid. (< fr. bastion)

BASTIÓN ~oáne n. 1) mil. Fortificatzie de forma cilindrica sau poliedrica construita la coltzurile unei fortaretze. 2) fig. Centru de rezistentza a ceva (al unei organizatzii al unei teorii doctrine etc.). ~onul radicalismului. [Sil. tion] /<fr. bastion

bastion n. lucrare de fortificatziune constand dintr’un zid de pietre sau caramizi umplut cu pamant care iese afara din linia sau locul intarit.

*bastión n. pl. oane (fr. bastion d. it. bastione. V. bashta). Fort. O parte proeminenta a fortificatziuniĭ compusa din patru liniĭ.

bastión (fortificatzie) (tion) s. n. pl. bastioáne

bastión s. n. (sil. ti on) pl. bastioáne

BASTIÓN s. (MIL.) (inv.) tabie. (~ul unei fortaretze.)

BASTIÓN s. v. centru.

BASTION s. (MIL.) (inv.) tabie. (~ unei fortaretze.)

bastion s. v. CENTRU.