BARISFÉRĂ s. f. Nucleul Pământului, cu raza de 3500 km și densitatea foarte mare, format din material foarte greu (nichel, fier, cobalt); nife, centrosferă. – Din fr. barysphère.

barisféră sf [At: LTR / Pl: ~re / E: fr barysphere] Partea centrală a globului pământesc, cu raza de 3500 km și densitatea foarte mare, care se consideră a fi alcătuită din nichel și fier Si: centrosferă, nife.

barisféră s.f. (geol.) Partea centrală a globului pămîntesc, cu raza de 3500 km și cu densitate foarte mare, alcătuită din metale grele (nichel și fier) disociate și gazificate; centrosferă. • pl. -e. /<fr. barysphère.

BARISFÉRĂ s. f. Partea centrală a globului pământesc, cu raza de 3500 km și densitatea foarte mare, care se consideră a fi alcătuită din nichel și fier; nife. centrosferă. – Din fr. barysphère.

BARISFÉRĂ s. f. Sâmburele globului pământesc, alcătuit din elemente cu densitate mare. – Fr. barysphère.

BARISFÉRĂ s.f. (Geol.) Porțiunea din centrul Pământului alcătuită din elemente cu densitate mare; centrosferă. [< fr. barysphère, cf. gr. barys – greu, sphaira – sferă].

BARISFÉRĂ s. f. centrosferă (1). (< fr. barysphère)

BARISFÉRĂ ~e f. geol. Porțiune din centrul globului pământesc alcătuită din elemente cu densitate mare; centrosferă. /<fr. barysphere

barisféră (-ris-fe- / -ri-sfe-) s. f., g.-d. art. barisférei

barisféră s. f. (sil. mf. -sfe-), g.-d. art. barisférei

BARISFÉRĂ s. v. centrosferă.

BARISFERĂ s. (GEOL.) centrosferă, nife. (~ este partea centrală a globului pămîntesc.)

BARI- „greutate, presiune”. ◊ gr. barys „greu, profund” > fr. bary-, engl. id., germ. id., it. bari- > rom. bari-. □ ~centru (v. -centru), s. n., 1. Punctul de întîlnire a medianelor unui triunghi. 2. Centru de greutate; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., bariglosie*; ~giroscop (v. giro-, v. -scop), s. n., instrument giroscopic pentru punerea în evidență a rotației pămîntului; ~glosie (v. -glosie), s. f., dificultate în pronunțarea cuvintelor; sin. barifonie, barilalie; ~lalie (v. -lalie), s. f., bariglosie*; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., determinare aproximativă a greutății animalelor vii pe bază de măsurători; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea intensității zgomotelor; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., influență morfogenetică a forței de gravitație asupra organelor vegetale; sin. geomorfoză; ~sferă (v. -sferă), s. f., partea centrală a globului pămîntesc formată din elemente cu densitate mare; sin. centrosferă; ~teriu (v. -teriu), s. m., mamifer fosil din eocenul superior, cu corpul greu și cu incisivii inferiori transformați în defense.