11 definitzii pentru banuit
din care- explicative (6)
- relatzionale (3)
- specializate (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BANUÍT A banuitzi te adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoana presupusa a fi savarshit o infractziune fara a exista insa dovezi indestulatoare pentru a putea fi pusa sub invinuire. 2. (Reg.) Suparat mahnit. V. banui.
BANUÍT A banuitzi te adj. 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoana presupusa a fi savarshit o infractziune fara a exista insa dovezi indestulatoare pentru a putea fi pusa sub invinuire. 2. (Reg.) Suparat mahnit. V. banui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de paula
- actziuni
banuit1 sn [At: DA ms / P: ~nuit / Pl: ~uri / E: banui] 1 (Irg) Regret. 2 (Irg) Caintza. 34 Banuire (34). 5 Carteala. 6 Mustrare. 7 Presimtzire. 89 Banuire (89). 10 Presupunere. 1112 Banuire (1112). 13 Invidie. 14 Gelozie. 15 (Rar) Banuire (15).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
banuit2 ~a [At: ZILOT ap. HEM 3227 / P: ~nuit / Pl: ~itzi ~e / E: banui] 12 smf a (Om) care este presupus a fi vinovat Si: suspect. 3 a (Reg) Care regreta dupa cineva sau ceva. 4 a (Reg) Presupus2. 56 smf Om considerat autor al unei infractziuni care nu este pus sub acuzare din lipsa de probe. 7 a (Reg) Suparat2. 8 a (Irg) Regretat. 9 a Cait. 10 a (Inv; d. o persoana) Caruia i sau adus mustrari. 11 a Presimtzit. 12 a (D. o situatzie) Careia i se intrevede o solutzie. 13 a Aflat in urma unor deductzii logice. 14 a (D. un om) Invidiat. 15 a (Irg) Gelos. 16 a (Rar) A carui cinste a fost pusa la indoiala.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
banuit a adj. 1 (despre oameni) Care este presupus k vinovat; care atrage asupra sa banuieli; suspect. ◆ (subst.) Persoana presupusa k a savirshit o infractziune fara a exista insa dovezi suficiente pentru a putea fi pusa sub acuzare. 2 (reg.) Care este suparat mihnit. • pl. tzi te. /v. banui.
- sursa: DEXI (2007)
- adaugata de Anca Alexandru
- actziuni
BANUÍT A banuitzi te adj. 1. Care atrage asuprai banuieli asupra caruia se indreapta banuielile suspect suspectat. ♦ (Substantivat) In fruntea banuitzilor pusera pe pindarii arendashului Cosma Buruiana. REBREANU R. I 84. Va mai vazut cineva in tot timpul acesta? intreba umil dintre judecatori. Nimeni raspunse banuitul. SLAVICI O. I 176. 2. (Transilv. Mold.) Suparat mihnit. Nu fi bade suparat Plugul k tzi sa stricat; Nu fi bade banuit TZia fost plugul hirbuit. SHEZ. I 176.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BANUÍT A banuitzi te adj. 1. (Adesea substantivat) Asupra caruia se indreapta banuieli; suspectat. 2. (Reg.) Suparat mahnit. Nu fi bade banuit TZia fost plugul harbuit (SHEZ.). V. banui.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
BANUÍT adj. 1. inchipuit presupus (frantzuzism) prezumat (inv.) prezumt. (Vinovatzii ~tzi.) 2. v. suspectat
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
BANUIT adj. 1. inchipuit presupus (frantzuzism) prezumat (inv.)prezumt. (Vinovatzii ~.) 2. suspectat (inv. shi pop.) prepus. (Se vedea ~ in orice clipa.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Banuit ≠ nebanuit
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
banuít a banuitzi te adj. (reg.) Suparat necajit. Din banui.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adaugata de raduborza
- actziuni
banuít a adj. Suparat necajit. Din banui + it.
- sursa: DRAM (2011)
- adaugata de raduborza
- actziuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
banuit, banuitaadjectiv
-
- In fruntea banuitzilor pusera pe pindarii arendashului Cosma Buruiana. REBREANU R. I 84. DLRLC
- 1.1. Persoana presupusa a fi savarshit o infractziune fara a exista insa dovezi indestulatoare pentru a putea fi pusa sub invinuire. DEX '09 DEX '98
- Va mai vazut cineva in tot timpul acesta? intreba unul dintre judecatori. – Nimeni raspunse banuitul. SLAVICI O. I 176. DLRLC
-
-
-
- Nu fi bade suparat Plugul k tzi sa stricat; Nu fi bade banuit TZia fost plugul hirbuit. SHEZ. I 176. DLRLC
-
etimologie:
- banui DEX '98 DEX '09