BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Situație de insolvabilitate a unei firme (întreprinderi); faliment al unei firme vinovată de agravarea situației creditorilor săi; crah. – Din fr. banqueroute.

bancrută sf [At: MAIORESCU, D. I, 488 / V: (reg) ~crot sn, (înv) ~căru~ / Pl: ~te / E: fr banqueroute] 1 Faliment (însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor) prin proasta administrare sau prin operațiuni frauduloase. 2 (Îs) ~ simplă Bancrută (1) pricinuită de proasta gestiune și considerată ca delict. 3 (Îs) ~ frauduloasă Bancrută (1) pricinuită de fraudă și considerată drept crimă. corectată

bancrută vb. I. intr. (fin.) A da faliment. • prez.ind. -ez. /<germ. bankrottieren.

bancrútă s.f. (fin.) Faliment al unei firme, instituții etc., însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor, prin proastă administrare sau prin operațiuni frauduloase. ◇ Bancrută simplă = bancrută determinată de proastă gestiune, care este considerată delict. Bancrută frauduloasă = bancrută determinată de fraudă, care este considerată infracțiune. • pl. -e. și (înv.) bancărútă s.f. /<fr. banqueroute, it. bancarotta.

BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. Faliment însoțit de nereguli financiare făcute în dauna creditorilor; crah. – Din fr. banqueroute.

BANCRÚTĂ, (rar) bancrute, s. f. (În orînduirea capitalistă) Situația unui comerciant falit, care s-a făcut vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna creditorilor. Bancruta este o infracțiune penală. Bancrută frauduloasă.

BANCRÚTĂ, bancrute, s. f. (În orânduirea capitalistă) Situație a unui comerciant falit, care s-a făcut vinovat de rea administrație sau de fraudă în dauna creditorilor. – Fr. banqueroute.

BANCRÚTĂ s.f. Situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. [< fr. banqueroute, cf. germ. Bankrott, it. bancarotta < banco – bancă, rotto – rupt].

BANCRÚTĂ s. f. situație a unui comerciant falit, vinovat de rea administrare sau de fraudă; faliment. (< fr. banqueroute, it. bancarotta)

BANCRÚTĂ ~e f. ec. Stare a unui debitor care nu-și poate plăti datoriile sau nu-și poate respecta angajamentele; faliment. ~ simplă. ◊ ~ frauduloasă bancrută datorată unei gestionări incorecte. [Sil. banc-ru-] /<fr. banqueroute, germ. Bankrotte

bancrută f. faliment (= fr. banqueroute).

*bancrútă f., pl. e (fr. banqueroute, d. it. bancarotti, „bancă ruptă”, faliment). Faliment.

bancrútă s. f., g.-d. art. bancrútei; pl. bancrúte

bancrútă s. f. (sil. mf. banc-), pl. bancrúte

bancrută.

BANCRÚTĂ s. v. faliment.

BANCRUTĂ s. (FIN.) crah, faliment, (înv. și reg.) selamet, (înv.) mofluz, mofluzenie, mofluzie, mofluzlîc, (înv., în Transilv.) cridă. (~ unei mari întreprinderi capitaliste.)