opțiuni
  • info

16 definiții pentru bancnotă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Semn bănesc oficial sub formă de hârtie de valoare la purtător, emisă de o bancă2 (1) și care îndeplinește funcția de mijloc de plată; ban de hârtie. – Din germ. Banknote, fr. bank-note.

bancnótă sf [At: ODOBESCU, S. I, 469 / Pl: ~te / E: ger Banknote, fr bank- note] Ban2 (1) de hârtie emis de o bancă3 (1) și folosit ca mijloc de plată Si: bilet de bancă, hârtie-monedă, (înv) bancă3 (4), banco-țedulă, bancot.

bancnotă s.f. (fin.) Hîrtie-monedă emisă de o bancă (națională), folosită ca mijloc de plată. • pl. -e. /<germ. Banknote, fr. bank-note, engl. banknote.

BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Hârtie-monedă emisă de o bancă2 (1) și folosită ca mijloc de plată. – Din germ. Banknote, fr. bank-note.

BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Monedă de credit la. purtător, cu acoperire în aur, emisă de o bancă. Desfăcu la vedere cele două bancnote de cîte o sută de lei. SADOVEANU, B. 211.

BANCNÓTĂ, bancnote, s. f. Hârtie de valoare, cu acoperire în aur, emisă de o bancă (în schimbul cambiilor) și folosită ca mijloc de plată. – Germ. Banknote (fr. bank-note).

BANCNÓTĂ s.f. Hârtie-monedă emisă de o bancă și folosită ca mijloc de plată; bilet de bancă. [< fr., engl. bank-note, cf. germ. Banknote].

BANCNÓTĂ s. f. hârtie-monedă emisă de o bancă, mijloc de plată; bilet de bancă. (< germ. Banknote, fr. bank-note)

BANCNÓTĂ ~e f. Hârtie de valoare cu acoperire în aur, emisă de către stat și folosită ca mijloc de plată; bilet de bancă. [Sil. banc-no-] /<germ. Banknote, fr. banknote

bancnotă f. hârtie monedă, bilet de bancă.

*bancnótă f., pl. e (engl. și germ. banknote). Bilet de bancă, bumașcă. – V. bilet.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bancnótă (ban-cno- / banc-no-) s. f., g.-d. art. bancnótei; pl. bancnóte

bancnótă s. f. (sil. mf. banc-), pl. bancnóte

bancnotă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BANCNÓTĂ s. (FIN.) hârtie, bilet de bancă, hârtie-monedă, (prin Transilv. și Maram.) băncută, (înv.) asignat, asignație, bancă, bumașcă.

BANCNOTĂ s. (FIN.) hîrtie, bilet de bancă, hîrtie-monedă, (prin Transilv. și Maram.) băncută, (înv.) asignat, asignație, bancă, bumașcă. (O ~ de o sută.)

Intrare: bancnotă
bancnotă substantiv feminin
  • silabație: ban-cno-tă, banc-no-tă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bancnotă
  • bancnota
plural
  • bancnote
  • bancnotele
genitiv-dativ singular
  • bancnote
  • bancnotei
plural
  • bancnote
  • bancnotelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bancnotă, bancnotesubstantiv feminin

  • 1. Semn bănesc oficial sub formă de hârtie de valoare la purtător, emisă de o bancă și care îndeplinește funcția de mijloc de plată; ban de hârtie. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Desfăcu la vedere cele două bancnote de cîte o sută de lei. SADOVEANU, B. 211. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.