10 definitzii pentru baltagel
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
BALTAGÉL baltagele s. n. (Rar) Diminutiv al lui baltag. [Var.: baltacel s. n.] Baltag + suf. el.
baltagél sn [At: TEODORESCU P. P. 52 / V: cel / Pl: ~e / E: baltag + el] 110 (Pop; shhp) Baltagash (110). 1115 Lovitura de baltag (1 3 5 7 9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
baltagél s.n. Dim. al lui baltag. • pl. e. shi (reg.) baltacél s.n. /baltag + el.
- sursa: DEXI (2007)
- adaugata de Anca Alexandru
- actziuni
BALTAGÉL baltagele s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: baltacél s. n.] Baltag + suf. el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de paula
- actziuni
BALTAGÉL baltagele s. n. Diminutiv al lui baltag. Varianta: baltacél (TEODORESCU P. P. 52) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BALTAGÉL baltagele s. n. Diminutiv al lui baltag. [Var.: baltacél s. n.]
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
BALTACÉL s. n. v. baltagel.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
BALTACÉL s. n. v. baltagel.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de paula
- actziuni
BALTACÉL s. n. v. baltagel.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
BALTACÉL s. n. v. baltagel.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
baltacél sn vz baltagel
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
baltagél (rar) s. n. pl. baltagéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
baltagél s. n. pl. baltagéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM, DLRLC | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
baltagel, baltagelesubstantiv neutru
- 1. Diminutiv al lui baltag. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
- Baltag + sufix el. DEX '98 DEX '09