bahadârcă sf [At: PAMFILE, J. II, 131 / V: ~hod~, ~dahâ~ / Pl: ~rce / E: ucr багатирка, pn bohatârka] (Mol) 1 Femeie grasă Si: (reg) baharaucă (1), baharoasă. 2 Femeie bătrână care face pe rușinoasa Si: (reg) baharaucă (2).

badahấrcă sf vz bahadârcă

bahodấrcă sf vz bahadârcă

badahîrcă s.f. v. bahadîrcă.

bahadîrcă s.f. (reg.) 1 Femeie grasă. 2 Femeie bătrînă care face pe tînăra. • pl. -ce. și bahodîrcă, badahîrcă s.f. /<ucr. багадірца, pol. bohaterka.

bahodîrcă s.f. v. bahadîrcă.

bahadî́rcă f., pl. e și ob. ĭ (rut. bohatýrka, rus. bogatýrka, eroină, pron. ba-, d. bogatýr, viteaz, care vine d. turc. behadyr și -dir, d. pers. bahadur, viteaz [Bern., I, 66] și e infl. de rom. baba Hîrca). Est. Iron. Babă hodorogită, saŭ urîtă, cotoroanță, baborniță.

BAHADÂRCĂ s. (prin Mold.) baharaucă, baharoasă. (O femeie scundă și grasă se numește ~.)

*BAHADÎRCĂ s. (prin Mold.) baharaucă, baharoasă. (O femeie scundă și grasă se numește regional ~.)

bahadî́rcă (bahadî́rci), s. f. – 1. Fățarnică, ipocrită. – 2. Femeie obeză. Pol. bohatyrka, rut. bagatyrka (Cihac; Philippide, Principii, 47; DAR), al cărui sens primitiv este cel de „eroină”; din tc. behadir „erou”. Totuși, semnificația proprie cuvîntului rom. trebuie să provină tot din pol., unde se explică mai bine prin contaminarea cu pol. bachor „burtă” bach(o)račka „femeie grasă”. Din acest ultim cuvînt derivă rom. baharaucă, var. baharoasă „femeie grasă” cuvînt de batjocură care, ca și cel anterior, se folosește numai în nord-vestul Mold. (cf. Hasdeu 2874).