BAGHETĂ, baghete, s. f. 1. Bastonaș subțire de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. ◊ Expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ♦ Bețișor de lovit instrumentele muzicale de percuție. ♦ Vergeaua de lemn a arcușului. 2. (Și în sintagma baghetă magică) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești; bețișorul scamatorilor. 3. Vergea de sticlă, de lemn etc. cu diverse întrebuințări tehnice. 4. Ajur sau dungă ornamentală la ciorapi. – Din fr. baguette.

baghétă sf [At: HOGAȘ, M. N. 47 / Pl: ~te / E: fr baguette] 1 Bețișor subțire (mai mult sau mai puțin lung) și flexibil Si: (înv) nuieluță, vergea, vărguță, vergelușă. 2 (Îs) – magică Nuielușă vrăjită cu care, în basme, se fac minuni. 3 (Îas) Bețișor pe care prestidigitatorii îl țin în mână, pretinzând că le atribuie puterea de a face scamatorii. 4 (Îs) – de prospecțiune Nuielușă în formă de V pe care o folosesc solomonarii pentru a descoperi, în pământ, apă sau anumite zăcăminte miniere. 5 Bețișor de lemn, metal etc., cu care dirijorii bat măsura și conduc orchestra sau corul. 6 (Fig) Talentul unui dirijor. 7 (Îlav) Sub -ta Sub conducerea dirijorală. 8 Bețișor de formă variată cu care sunt lovite membranele, corzile sau lamele unor instrumente. 9 Băț de lemn pe care stă întins părul arcușului. 10 (Mil; rar) Vergea de metal întrebuințată la curățirea și la încărcarea armelor de foc. 11 Piesă tehnică cilindrică, subțire, care îndeplinește o funcție bine determinată la diverse mecanisme sau aparate. 12 (Aht) Ornament din lemn, var sau ipsos, cu secțiune semicirculară, netedă sau cu perle, așezat la extremitatea superioară a pereților unei încăperi sau la marginea superioară a tapetelor ce acoperă pereții unei încăperi. 13-14 (Ajur sau) dungă ornamentală la ciorapi, pe partea exterioară a gleznelor. 15 Pâine albă, din aluat special, lungă și subțire, cu miez puțin. corectată

baghétă s.f. I 1 Bețișor subțire, de lungime variabilă, flexibil; nuielușă, vărguță. 2 (în povești) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni. ◆ Analog. Bețișorul folosit de prestidigitatori în executarea scamatoriilor. II (muz.) 1 Vărguță, bastonaș subțire de lemn, de os, de material plastic etc., folosit de dirijor pentru a bate măsura și pentru a conduce orchestra sau corul. ◇ Expr. Sub bagheta... = sub conducerea dirijorală. ◆ Sinec. Dirijorul unei orchestre simfonice. Orchestra a fost condusă de o baghetă celebră. ◆ Fig. Modul de interpretare, măiestria, talentul unui dirijor. 2 Bețișor de formă variată cu care sînt lovite membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale. 3 Vergea de lemn pe care stă întins părul arcușului. III 1 (tehn.) Vergea de metal, de sticlă, de lemn etc. cu variate întrebuințări tehnice. ◆ Tijă metalică sau piesă cilindrică, subțire, îndeplinind o anumită funcție într-un sistem tehnic. 2 (constr., arhit.) Mulură mică cu secțiune semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, plasată la extremitatea superioară a pereților unei încăperi sau la marginea superioară a tapetelor ce acoperă pereții unei încăperi. 3 Element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc. 4 (text.) Ajur sau dungă ornamentală la ciorapi, pe partea exterioară a gleznelor. 5 (culin.) Pîine albă, lungă și subțire, preparată dintr-un aluat special, specific patiseriei franceze. 6 Baghetă de prospecțiune = nuielușă în formă de V pe care o folosesc solomonarii pentru a descoperi, în pămînt, apă sau anumite zăcăminte miniere. 7 (milit.; înv.) Vergea subțire de metal întrebuințată la curățarea și la încărcarea armelor de foc. • pl. -e. /<fr. baguette; cf. it. bacchetta.

BAGHÉTĂ, baghete, s. f. 1. Vărguță de lemn, os, metal etc. cu care dirijorii conduc orchestra sau corul; fig. măiestria dirijorului. ◊ Expr. Sub bagheta = sub conducerea dirijorală. ◊ Bețișor de lovit instrumentele muzicale de percuție. ◊ Vergeaua de lemn a arcușului. 2. (Și în sintagma baghetă magică) Nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești; bețișorul scamatorilor. 3. Piesă tehnică în formă de cilindru subțire din diverse mecanisme sau aparate. 4. Ajur sau dungă ornamentală la ciorapi. – Din fr. baguette.

BAGHÉTĂ, baghete, s. f. 1. Bețișor subțire; nuielușă, vărguță. Cu o mînă... cerca să vîneze, cu o baghetă fină de abanos, fluturii din aer. HOGAȘ, M. N. 47. ◊ Baghetă magică = bețișorul de care se servesc scamatorii în operațiile lor. La un semn al baghetei sale magice [scamatorul] făcea să apară... doi porumbei albi. SAHIA, N. 66. ♦ Vargă ușoară și nu prea lungă cu care dirijorii de cor și (mai ales) de orchestră bat măsura și conduc execuția ansamblului muzical; fig. priceperea, talentul dirijorului. Cîntecul urcă pe culmile intensității în urmărirea atentă a zborului repezit al baghetei dirijorului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 4/1. ♦ Bețișor de forme variate cu care se lovesc membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale (toba mică, țambalul etc.). ♦ Vergeaua de lemn pe care stă întins părul arcușului. Nume generic dat unor piese cilindrice subțiri din organismul unei mașini.

BAGHÉTĂ, baghete, s. f. 1. Bețișor subțire; nuielușă, vărguță. ◊ Baghetă magică = bețișorul de care se slujesc scamatorii în operațiile lor. ♦ Vargă ușoară și nu prea lungă cu care dirijorii conduc execuția unui ansamblu muzical; fig. talentul, măiestria dirijorului. ♦ Bețișor de forme variate cu care se lovesc membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale. ♦ Vergea de lemn pe care stă întins părul arcușului. ♦ Dungă de ajur sau de culoare diferită care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară a gleznelor. 2. Nume dat unor piese cilindrice subțiri care fac parte din diverse mecanisme sau aparate. – Fr. baguette.

BAGHÉTĂ s.f. 1. Bețișor; vergea, nuielușă. ♦ Bețișor folosit de dirijori pentru conducerea unei orchestre, a unui cor etc.; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor. ♦ Bețișor de diferite dimensiuni cu care se lovesc membranele, coardele sau lamele unor instrumente muzicale. ♦ Corpul principal al arcușului. ♦ Dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară a gleznelor. 2. Piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism sau a unei mașini. 3. Mulură mică cu secțiune semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic. 4. (Poligr.) Element ornamental, așezat lateral pe o pagină de carte etc. [< fr. baguette, cf. it. bacchetta].

BAGHÉTĂ s. f. 1. bețișor; nuielușă. ◊ vergea subțire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor. ◊ băț de lemn sau de metal servind la punerea în vibrație a unor instrumente de percuție. 2. partea de lemn a arcușului. 3. dungă colorată care împodobește uneori ciorapii pe partea exterioară. 4. piesă cilindrică, subțire, a unui mecanism, a unei mașini. 5. mulură mică cu secțiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic. 6. element ornamental așezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc. 7. pâine lungă și subțire. (< fr. baguette)

baghétă s. f. (alim.) Pâine lungă și subțire de tip francez ◊ „[...] de câtva timp încoace, batardele și baghetele (variante de pâine) au devenit de nemâncat [...]” R.l. 11 VIII 92 p. 1. ◊ „Cumpărăm doar o baghetă, puțină brânză și niște vin, pe care le mâncăm în cameră.” ◊ „22” 40/95 p. 16. ◊ „Produse franțuzești, baghete.” D. 205/96 p.12 (din fr. baguette; DEX, DN3 – alt sens)

BAGHÉTĂ ~e f. Vergea mică, subțire și flexibilă (cu diferite întrebuințări). ◊ ~a arcușului vergea pe care este întins părul arcușului. ~ele toboșarului fiecare dintre cele două bastonașe cu care se bate toba mică și triangul. ~a dirijorului bețișor subțire și ușor cu care dirijorii conduc un ansamblu muzical. ~ magică bețișor de care se servește iluzionistul. Sub ~a (cuiva) sub conducerea dirijorală (a cuiva). /<fr. baguette

baghetă f. 1. bețișor subțire și mlădios; 2. varga vrăjitorului (= fr. baguette).

*baghétă f., pl. e (fr. baguette, d. it. bacchetta, care vine d. lat. baculus, baston. V. bacil). Barb. Vărguță, nuĭelușă, nuĭa.

BAGHÉTĂ, baghete, s. f. 1. Vergea subțire pentru dirijat orchestra sau corul. 2. (În sintagma) Baghetă magică = nuielușă vrăjită cu care se fac minuni în povești; bețișorul scamatorilor. – Din fr. baguette < it. bacchetta < bacchio „baston”.

baghétă s. f., g.-d. art. baghétei; pl. baghéte

baghétă s. f., pl. baghéte

BAGHÉTĂ s. bețișor, (rar) vargă. (~ dirijorului.)

BAGHETĂ s. (rar) vargă. (~ dirijorului.)

baghétă (baghéte), s. f. – Vargă, vărguță. Fr. baguette.

baghetă 1. Partea de lemn a arcușului*, de-a lungul căreia este întins părul. 2. Băț de lemn sau de metal ce servește la punerea în vibrație a unor instr. de percuție* și variază ca formă în funcție de instr. sau de efectul sonor dorit. B. sunt de obicei din lemn, mai bombate și rotunjite la una din extremități, cu capul învelit în piele, în pâslă etc. 3. Vergea subțire din lemn, fildeș, aluminiu sau plastic, cu o lungime variind între 15 și 30 cm, ce servește dirijorului la tactare*, la conducerea orch. în general. Reprezentând o „prelungire” a brațului dirijorului, b. contribuie la o mai mare exactitate ritmică a intrărilor (2), a expresivității în execuție. B. a înlocuit arcușul primului violonist, sau sulul de hârtie (știmă*) al clavecinistului (instrumentiști ce fuseseră, până în sec. 19, conducătorii ansamblului). V. dirijat; orchestră.