BABILÓNIC A babilonici ce adj. Care se refera la Babilon din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonica = perioada exilului evreilor in Babilon. Din lat. babylonicus.

babilónic ~a a [At: CODRUDRAGUSHANU C. 172 / Pl: ~ici ~ice / E: lat babylonicus] 12 Privitor (la babilonieni 1 sau) la orashul Babilon. 34 Care a apartzinut (babilonienilor 1 sau) Babilonului. 56 (De babilonieni 1 sau) de orashul Babilon. 7 De la Babilon. 8 Din vremea Babilonului. 9 (Is) Robia ~a Timpul exilului iudeilor in Babilon in vremea lui Nabucodonosor.

babilonic a adj. 1 Care apartzine Babilonului sau babilonienilor care se refera la Babilon sau la babilonieni; babilonian (inv.) babilonesc. ♦ Din vremea Babilonului ◊ Robia babilonica = perioada exilului iudeilor in Babilon in vremea regelui Nabucodonosor. 2 Care este uriash enorm maretz somptuos. ♦ Fig. Exuberant. • pl. ci ce. /<lat. babylōnĭcus a um; cf. germ. babylonisch.

babilonic a adj. 1 Care apartzine Babilonului sau babilonienilor care se refera la Babilon sau la babilonieni; babilonian (inv.) babilonesc. ◆ Din vremea Babilonului ◇ Robia babilonica = perioada exilului iudeilor in Babilon in vremea regelui Nabucodonosor. 2 Care este uriash enorm maretz somptuos. ◆ Fig. Exuberant. • pl. ci ce. /<lat. babylōnĭcus a um; cf. germ. babylonisch.

BABILÓNIC A babilonici ce adj. Care se refera la Babilon din vremea Babilonului; babilonian. ◊ Robia babilonica = perioada exilului evreilor in Babilonia. Din lat. babylonicus.

BABILÓNIC A adj. 1. babilonian. 2. uriash enorm maretz somptuos; (fig.) exuberant. (<germ. babylonisch)

*babilónic a adj. (vgr. babylonikós). Din Babilon orĭ Babilonia. Fig. Foarte mare shi plin de forfoteala shi de amestec: Londra este un orash babilonic.

babilónic (rar) adj. m. pl. babilónici; f. babilónica pl. babilónice

babilónic adj. m. pl. babilónici; f. sg. babilónica pl. babilónice

BABILÓNIC adj. v. babilonian.

BABILONIC adj. babilonian. (Civilizatzia ~.)