babană f. oaie bătrână, știrbă.

babánă f., pl. e (îld. băbană, d. babă. D. rom. vine bg. babana). Est. oaĭe bătrînă.

baban, ~ă [At: DAMÉ, T. 68 / V: băb~ / Pl: ~i, ~e / E: nct ] 1 sf Oaie bătrână (și știrbă) Si: botoașă, botoșană. 2 sf (Prt) Babă (32). 3 sf (Reg) Parte a cuptorului unde se fierbe zerul și jintuiala Si: botcană. 4 sf (Reg; lpl) Lațuri cu care își încheie țăranii pieptarele. 5 a (Pop) Bătrân. 6 a (Pop) Mare. 7 a (Pop) Dolofan.

babán, -ă adj., s.f. I adj. 1 (arg., fam.; despre ființe) Care este mare, voinic. ◆ (despre capturi vînătorești, pescărești etc.) Care are dimensiuni apreciabile. A prins o știucă babană. ◇ (despre porții de mîncare) A mîncat o friptură babană. ◇ (despre obiecte) Și-a cumpărat un televizor baban. ◆ Care este dolofan. 2 (despre oameni) Care este bătrîn (gras, bogat). Tinerica și-a găsit un soț baban. II s.f. 1 (pop.) Oaie bătrînă, știrbă. 2 (pop.; peior.) Babă. 3 (reg.; la cuptoare) Parte unde se fierbe zerul și jintuiala. 4 (reg.; la pl.) Lațuri cu care își încheie țăranii pieptarele. • pl. -i, -e. și băbán, -ă adj., băbánă s.f. / babă + -an.

BABÁN, -Ă, babani, -e, adj. (Pop.) Mare, voinic. Găină babană. ♦ (Substantivat, f.) Oaie bătrână fără dinți. – Din babă + suf. -an.

babánă (păop., reg.) s. f., g.-d. art. babánei; pl. babáne

BABÁNĂ s. (reg.) botoașă, (prin Mold.) boancă, hârștioagă. (Oaia bătrână fără dinți se numește ~.)

*BABANĂ s. (reg.) botoașă, (prin Mold.) boancă, hîrștioagă. (Oaia bătrînă fără dinți se numește ~.)

babánă (-ne), s. f. – Oaie stearpă. – Var. băbană. Bg. babana (DAR).