bărc¹ sn [At: PONTBRIANT, D. / V: berc, barc / Pl: ~uri / E: mg berek] (Mgm; rar) 1 Tufiș. 2 Dumbravă. 3 Pădurice. 4 Lăstar. 5 Rediu. 6 Huciu. 7 Hugeag. 8 Pământ lunecos și moale. 9 Lac.

bărc² a vz berc²

bărc V. berc 1.

berc¹ sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: mg berek] (Reg) 1 Dumbravă. 2 Pădurice.

berc³, bearcă [At: DAMÉ, T. 29 / V: berg / Pl: ~rci, berce / E: nct] 1 a (D. animale) Cu coada scurtă. 2 a ( Spc; d. bou și vacă) Cu coada fără șfichi. 3 a (D. animale) Fără coadă Cf ciumpav, ciopârtac, retezat. 4 af (D. căciuli) Fără vârf. 5 af (D. căciuli) Teșit. 6 af (D. cămăși) Scurt.

berc⁴ sm [At: MARIAN, D. 216 / Pl: ~rci / E: nct] (Atm; Trs; Buc; sîs bercii nasului) Parte cărnoasă dintre nări Si: (pop) punticica nasului.

berc² sn vz bărc

1) berc și bărc n., pl. urĭ (ung. berek). Trans. Vc. Zăvoi.

bărc (berc), bắrcuri (bércuri), s.n. (reg.) tufiș, dumbravă, rediu, huceag.

bărc, bărcuri, (berc, barc), s.n. – (reg.) 1. Smârc, desiș, tufiș. 2. Pădurice. 3. Luncă plină cu bălți, mlaștini și ape curgătoare. 4. Teren umed. ♦ (top.) Barc, pădure, tufișuri în Vima Mare (Vișovan, 2008: 19). – Din magh. berek „pădurice pe malul unei ape” (Scriban, MDA).

bărc, -uri, (berc), s.n. – Smârc, desiș, tufiș; pădurice. – Din magh. berek „pădurice pe malul unei ape”.