BĂCÁN¹, băcani, s. m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacál s. m.] – Din tc. bakkal.

băcán¹ sm [At: (a. 1693) DOC., ap. HEM 2812 / V: (reg) bacal / Pl: ~i / E: tc bakkal] (Iuz) Negustor care vindea cu amănuntul diverse produse alimentare.

băcán¹ s.m. 1 Proprietar al unei băcănii. 2 Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare (într-o băcănie). • pl. -i. și (reg.) bacál s.m. /<tc. bakkal.

băcán² s.m. 1 (bot.) Arbore tropical, originar din America Centrală, al cărui lemn, de culoare roșie, este folosit în tîmplăria fină și la extragerea unui colorant roșu (Haematoxylon campechianum). 2 Lemn de băcan din care se obține, prin fierbere, un colorant roșu. 3 Colorant roșu obținut din acest lemn. • pl. -i. /<tc. bakam.

BĂCÁN², băcani, s. m. Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacál s. m.] – Din tc. bakkal.

BĂCÁN², băcani, s. m. (Pe cale de dispariție) Negustor care vinde cu amănuntul diferite produse alimentare (ca: mezeluri, vin, mirodenii, fructe, legume etc.). Băcanul făcea astăzi alișveriș mai mare. PAS, L. I 43. Toată noaptea a fost masă mare la băcanul din colț. CARAGIALE, O. I 99. Na, ține asta și mergi colea la băcan, Să-ți dea mezelicuri, pîine și o carafă de vin. PANN, P. V. II 8. – Variantă: (Mold.) bacál (ALECSANDRI, T. 39, NEGRUZZI, S. I 297, RUSSO, O. A. 93) s. m.

BĂCÁN², băcani, s. m. (Înv.) Negustor care vinde cu amănuntul diverse produse alimentare. [Var.: (reg.) bacál s. m.] – Tc. bakal.

BĂCÁN² ~i m. 1) Proprietar al unei băcănii. 2) Vânzător într-o băcănie. /<turc. bakal

băcan m. negustor care vinde cu mărunțișul articole de condiment și de hrană. [Turc. BAKAL; varianta munteană băcan se datorește analogiei cu numele de profesiuni ca lipscan, marchitan].

1) băcán m. (d. bacal). Munt. Bacal.

bacál sm vz băcan¹

bacál s.m. v. băcan¹.

BACÁL s. m. v. băcan¹.

bacal m. Mold. V. băcan: fecior de bacal AL.

bacál, m. pl. lĭ (turc. ar. bakkal, pop. bakal). Est. Negustor de coloniale. – În vest băcan.

băcán¹ (negustor) s. m., pl. băcáni

băcán (negustor) s. m., pl. băcáni

băcan (negustorul și vopseaua).

băcán (băcáni), s. m. – Negustor de produse alimentare. – Var. (Mold.), mr., megl. băcal. Tc. bakkal (Șeineanu, II, 31; Lokotsch 189; Ronzevalle 49), de unde și ngr. μπαϰάλης, alb. bakalj, bg. bakal. -L păstrat în dialecte s-a modificat în Munt. și în limba scrisă, prin asimilarea cu cuvintele formate cu suf. -an, ca lipscan, țăran, gardian, sătean. Der. bacalbașe, s. m. (înv., staroste al băcanilor); băcăneasă, s. f. (băcăniță); băcănesc, adj. (de băcan); băcănie, s. f. (prăvălie de produse alimentare; mirodenii, ingrediente); băcănime, s. f. (adunare de băcani); băcăniță, s. f. (nevastă de băcan). Der. sînt normali, cu excepția primului, care imită tc. bakkal baș.