opțiuni
  • info

8 definiții pentru bâlbâit (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu, gângav. – V. bâlbâi.

bâlbâit2, ~ă [At: GHICA, S. 325 / V: -băit-, bâlbâit, bălbuit / Pl: ~iți, ~e / E: bălbăi] 1-2 smf, a (Persoană) care se bâlbâie (1) Si: (înv) bălbău, gângav. 3 av Prin bâlbâire (1).

BÂLBÂÍT, -Ă, bâlbâiți, -te, adj. (Adesea substantivat și adverbial) Care (se) bâlbâie, care vorbește greu. – V. bâlbâi.

BÎLBÎÍT, -Ă, bîlbîiți, -te, adj. Care bîlbîie, care vorbește greu. V. gîngav. ♦ (Adverbial) Un pipernicit de om... cu un glas pițigăiat, care mai vorbea și bîlbîit. ZAMFIRESCU, R. 203.

bălbăit a. și m. 1. care bălbăe: bălbăiți cu gura strâmbă EM.; 2. fig. gogoman.

bîlbîít, -ă adj. Care bîlbîĭe. Fig. Prost.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÂLBÂÍT adj., s. gângav, gângăvit, gângâit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pâtcav, (Transilv.) șișcav, (prin Olt.) șișcăvit, (prin Transilv.) tântav. (Om ~.)

BÎLBÎIT adj., s. gîngav, gîngăvit, gîngîit, (reg.) balamut, (prin Ban.) pitcav, (Transilv.) șișcav, (prin Olt.) șișcăvit, (prin Transilv.) tîntav. (Om ~.)

Intrare: bâlbâit (adj.)
bâlbâit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâlbâit
  • bâlbâitul
  • bâlbâitu‑
  • bâlbâită
  • bâlbâita
plural
  • bâlbâiți
  • bâlbâiții
  • bâlbâite
  • bâlbâitele
genitiv-dativ singular
  • bâlbâit
  • bâlbâitului
  • bâlbâite
  • bâlbâitei
plural
  • bâlbâiți
  • bâlbâiților
  • bâlbâite
  • bâlbâitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bâlbâit, bâlbâităadjectiv

  • 1. adesea substantivat (și) adverbial Care (se) bâlbâie, care vorbește greu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: gângav
    • format_quote Un pipernicit de om... cu un glas pițigăiat, care mai vorbea și bîlbîit. ZAMFIRESCU, R. 203. DLRLC
etimologie:
  • vezi bâlbâi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.