AVÚT A (1) avutzi te adj. (2) avuturi s. n. 1. Adj. Care are o stare materiala foarte buna; bogat. 2. S. n. Avere. V. avea.

avút² ~a a [At: PANN E. I 49 / Pl: ~utzi ~e / E: avea] (Ivr) 1 Posedat². 2 Detzinut². 3 Stapanit². 4 Care are avere (4). 5 Care a agonisit multe bunuri. 6 Parvenit². 7 (D. obiecte; pex) Care are un contzinut bogat. 8 (Fig) Care are multa invatzatura. 9 (Fig) Care are numeroase calitatzi. 10 (Fig) Care are multe rude. 11 (Fig) Care are multzi prieteni. 12 (Fig) Care are multzi protectori.

AVÚT A (1) avutzi te adj. (2) avuturi s. n. 1. Adj. Care are o stare materiala foarte buna; bogat. 2. S. n. Avere. V. avea.

AVÚT² A avutzi te adj. (Despre oameni sau grupari sociale) Care dispune de o stare materiala buna care traieshte larg; bogat. Erau betzi dar socotelile nu shi le uitasera. Erau oameni avutzi cu totzii iar doi dintre ei negustori. DUMITRIU N. 184. ◊ (Substantivat) Feciorii avutzilor din sat... dorm in culcush cald de fin. CAMILAR N. I 25. Avutul zimbi... rosti rar shi dispretzuitor: Biblioteca?... nu shtiu zau pe unde o mai fi! DEMETRESCU O. 99. Rau la nime nam vrut Ci mai mult bineam facut. Tot intruna mam batut Sa fac din sarac avut. ANT. LIT. POP. I 84. ◊ (Rar) imbelshugat. Mai avuta va fi prada decit singur te gindeshti. MACEDONSKI O. I 30.

AVÚT² A avutzi te adj. (Adesea substantivat) Care dispune de o stare materiala buna; bogat. V. avea.

AVÚT¹ ~ta (~tzi ~te) shi substantival (despre persoane) Care are avere; care este bogat. /v. a avea

avut a. care are mult bogat. ║ n. avere: arunc pe a ta carte intregul meu avut AL. [V. avere].

avút a adj. (d. am a avea). Bogat (Rar). S. n. pl. urĭ. Avere bogatzie: ce maĭ de avut!

AVÚT adj. v. bogat.

AVUT adj. bogat instarit situat (pop.) chiabur cuprins (reg.) banos (Transilv.) gazdac (prin Munt.) taxidit. (TZaran ~.)

Avut ≠ nevoiash sarac sarman