avariție sf [At: DA ms / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat avaritia, -onis] Zgârcenie.

AVARÍȚIE s. f. Însușirea de a fi avar, patima avarului; zgîrcenie. – Pronunțat: -ți-e.

AVARÍȚIE s. f. Zgârcenie. – Fr. avarice (lat. lit. avaritia).

AVARÍȚIE s.f. Zgârcenie. [Gen. -iei, var. avarițiune s.f. / < fr. avarice, it. avarizia, lat. avaritia].

AVARÍȚIE s. f. zgârcenie, calicie. (< lat. avaritia, fr. avarice)

AVARÍȚIE ~i f. Caracter avar; zgârcenie. [G.-D. avariției] /<fr. avarice, lat. avaritia

avariție f. sgârcenie, iubire excesivă de bani.

*avaríție f. (lat. avaritia). Zgîrcenie, prea mare ĭubire de banĭ.

avarițiune sf vz avariție

AVARIȚIÚNE s.f. v. avariție.

avaríție (-ți-e) s. f., art. avaríția (-ți-a), g.-d. avaríții, art. avaríției

avaríție s. f. (sil. -ți-e), art. avaríția (sil. -ți-a), g.-d. avaríții, art. avaríției

AVARÍȚIE s. v. zgârcenie.

AVARIȚIE s. calicenie, calicie, zgîrcenie, (livr.) parcimonie, (rar) meschinărie, (pop.) scumpenie, (pop. și fam.) cărpănoșie, (înv.) cumplitate, scumpătate, scumpete, scumpie. (Era de-o ~ proverbială.)

Avariție ≠ culanță, dărnicie, galantomie, generozitate, largețe, mărinimie

AVARITIA OMNIA VITIA HABET (lat.) avariția întrunește în ea toate viciile – Cato, „de moribus”, 1, 82, 10.