6 definiții pentru auzitor (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUZITÓR, -OÁRE, auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. [Pr.: a-u-] – Auzi + suf. -tor.
AUZITÓR, -OÁRE, auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. [Pr.: a-u-] – Auzi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
auzitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), ap. HEM 2121/ P: a-u~ / Pl: ~i, ~oare / E: auzi + -tor] 1 a (Îvr) Care aude (1). 2 a (Îvr) Care poate auzi (1). 3 a Care înțelege sensul vorbirii. 4-5 smf, a (Persoană) care ascultă. 6 a (Îvr) Care este sensibil la impresii din exterior. 7 a (Îvr) Care recunoaște sursa sunetelor. 8-9 smf, a (Persoană) care află o veste. 10 a Care poate analiza corect calitatea și valoarea sunetelor muzicale. 11 a (D. divinitate) Care îndeplinește dorințele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUZITÓR, -OÁRE, auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. – Din auzi + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
auzitor m. cel ce aude.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AUZITÓR s. v. ascultător, auditor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
auzitor s. v. ASCULTĂTOR. AUDITOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
auzitor, auzitoareadjectiv auzitor, auzitorisubstantiv masculin auzitoare, auzitoaresubstantiv feminin
- 1. Ascultător, ascultător, auditor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ascultător ascultător auditor
- Auzitorii așa mult au aplaudat, Cît dulapurile toate în arhivă s-au mișcat. ALEXANDRESCU, M. 209. DLRLC
-
etimologie:
- Auzi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09