3 definiții pentru auxiliu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
auxíliu sn [At: V. ROM. noiembrie 1939, nr. 143 / P: a-u-xi-li-u / Pl:-ii / E: lat auxilium] (Ltm; liv) 1 Ajutor. 2 Leac.
AUXÍLIU s.n. (Latinism) Ajutor; leac. [Pron. -liu. / < lat. auxilium].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
auxilíu s. n., pl. auxilíi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: auxiliu
auxiliu substantiv neutru
| substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)