10 definiții pentru autovehicul
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul terestru, autopropulsat, suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovéhicule.
autovehicul sn [At: IOANOVICI, TEHN. 11 / P: a-u~ / Pl: ~e / E: auto2- + vehicul] Vehicul cu tracțiune mecanică proprie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul autopropulsat suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – Din fr. autovéhicule.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul pus în mișcare de o forță alimentată de un izvor propriu de energie. Există autovehicule terestre, aeriene, de apă și amfibii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AUTOVEHÍCUL, autovehicule, s. n. Vehicul autopropulsat suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: a-u-] – După fr. autovéhicule.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
AUTOVEHÍCUL s.n. Vehicul cu tracțiune mecanică proprie. [Pron. a-u-, pl. -le. / cf. fr. autovéhicule].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUTOVEHÍCUL s. n. vehicul cu tracțiune mecanică proprie. (< fr. autovéhicule)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
AUTOVEHÍCUL ~e n. Vehicul autopropulsat folosit pentru transportul de pasageri sau de materiale. /<fr. autovéhicule
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
autovehícul (a-u-) s. n., pl. autovehícule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
autovehícul s. n. (sil. a-u-), pl. autovehícule
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-u-
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
autovehicul, autovehiculesubstantiv neutru
- 1. Vehicul (terestru), autopropulsat, suspendat pe roți, șenile sau tălpi de alunecare, care servește la transportul oamenilor sau al bunurilor. DEX '09 DLRLC DN
- Există autovehicule terestre, aeriene, de apă și amfibii. DLRLC
-
etimologie:
- autovéhicule DEX '09 DEX '98 DN