10 definitzii pentru autovehicul
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
AUTOVEHÍCUL autovehicule s. n. Vehicul terestru autopropulsat suspendat pe rotzi shenile sau talpi de alunecare care serveshte la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: au] Din fr. autovéhicule.
autovehicul sn [At: IOANOVICI TEHN. 11 / P: au~ / Pl: ~e / E: auto2 + vehicul] Vehicul cu tractziune mecanica proprie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AUTOVEHÍCUL autovehicule s. n. Vehicul autopropulsat suspendat pe rotzi shenile sau talpi de alunecare care serveshte la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: au] Din fr. autovéhicule.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
AUTOVEHÍCUL autovehicule s. n. Vehicul pus in mishcare de o fortza alimentata de un izvor propriu de energie. Exista autovehicule terestre aeriene de apa shi amfibii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AUTOVEHÍCUL autovehicule s. n. Vehicul autopropulsat suspendat pe rotzi shenile sau talpi de alunecare care serveshte la transportul oamenilor sau al bunurilor. [Pr.: au] Dupa fr. autovéhicule.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
AUTOVEHÍCUL s.n. Vehicul cu tractziune mecanica proprie. [Pron. au pl. le. / cf. fr. autovéhicule].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
AUTOVEHÍCUL s. n. vehicul cu tractziune mecanica proprie. (< fr. autovéhicule)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
AUTOVEHÍCUL ~e n. Vehicul autopropulsat folosit pentru transportul de pasageri sau de materiale. /<fr. autovéhicule
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
autovehícul (au) s. n. pl. autovehícule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
autovehícul s. n. (sil. au) pl. autovehícule
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
- silabatzie: a-u-
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
autovehicul, autovehiculesubstantiv neutru
- 1. Vehicul (terestru) autopropulsat suspendat pe rotzi shenile sau talpi de alunecare care serveshte la transportul oamenilor sau al bunurilor. DEX '09 DLRLC DN
- Exista autovehicule terestre aeriene de apa shi amfibii. DLRLC
-
etimologie:
- autovéhicule DEX '09 DEX '98 DN