AUTORIZÁTZIE autorizatzii s. f. Permisiune imputernicire (oficiala) de a face ceva. ♦ (Concr.) Document eliberat in acest scop. [Pr: au] Din fr. autorisation.

autorizatzie sf [At: HAMANGIU C. C. 687 / V: ~iune / P: au~ / Pl: ~i / E: fr autorisation] 1 Autorizare (2). 2 (Ccr) Act scris prin care se atesta autorizarea (2). (Ccr) Document scris prin care se acorda un drept sau o imputernicire cuiva.

AUTORIZÁTZIE autorizatzii s. f. Permisiune imputernicire (oficiala) de a face ceva. ♦ (Concr.) Document oficial prin care se dovedeshte un drept sau o imputernicire a cuiva. [Pr.: au] Din fr. autorisation.

AUTORIZÁTZIE autorizatzii s. f. Permisiune de obicei oficiala de a face ceva; imputernicire. Autorizatzie de pescuit. Autorizatzie de intrare. ▭ Colonizarea altor specii de peshti decit cele existente intrun fond de pescuit se va putea face numai pe baza autorizatziei ministerului. B. O. 1953 40. ♦ Document scris prin care se dovedeshte un drept o imputernicire a cuiva. Pronuntzat: au.

AUTORIZÁTZIE autorizatzii s. f. Permisiune (oficiala) de a face ceva; imputernicire. ♦ (Concr.) Document prin care se dovedeshte un drept sau o imputernicire a cuiva. [Pr.: au] Dupa fr. autorisation.

AUTORIZÁTZIE s.f. Permisiune (data de o autoritate); imputernicire. ♦ (Concr.) Document care dovedeshte o imputernicire un drept al cuiva. [Pron. au gen. iei var. autorizatziune s.f. / cf. fr. autorisation it. autorizzazione].

AUTORIZÁTZIE s. f. permisiune (data de o autoritate); imputernicire. ◊ inscris care dovedeshte o imputernicire. (< fr. autorisation)

AUTORIZÁTZIE ~i f. 1) Permisiune data de un organ al administratziei de stat pentru exercitarea unui drept sau pentru savarshirea unui act; imputernicire. 2) Document prin care cineva este imputernicit k realizeze acest drept. [G.D. autorizatziei] /<fr. autorisation it. autorizzazione

autorizatziune sf vz autorizatzie

AUTORIZATZIÚNE s.f. v. autorizatzie.

autorizatzi(un)e f. 1. permisiune data de o autoritate; 2. consimtzamantul dat cuiva.

*autorizatziúne f. (fr. autorisation). Actziunea de a autoriza. SHi átzie shi áre.

autorizátzie (au tzie) s. f. art. autorizátzia (tzia) g.d. art. autorizátziei; pl. autorizátzii art. autorizátziile (tzii)

autorizátzie s. f. (sil. au tzie) art. autorizátzia (sil. tzia) g.d. art. autorizátziei; pl. autorizátzii art. autorizátziile (sil. tzii)

autorizatzie

AUTORIZÁTZIE s. 1. permis (rar) licentza (inv. shi reg.) slobozenie (inv.) pitac. (~ pentru practicarea unei meserii.) 2. imputernicire (inv.) isprava. (Ia dat ~ sal reprezinte.) 3. ingaduintza permisiune voie. (~ de a face ceva.)

AUTORIZATZIE s. 1. permis (rar) licentza (inv. shi reg.) slobozenie (inv.) pitac. (~ pentru practicarea unei meserii.) 2. imputernicire (inv.) isprava. (Ia dat ~ sal reprezinte.) 3. ingaduintza permisiune voie. (~ de a face ceva.)