12 definitzii pentru auricul
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
AURÍCUL auricule s. n. Fiecare dintre cele doua despartzituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: au] Din fr. auricule lat. auricula.
AURÍCUL auricule s. n. Fiecare dintre cele doua despartzituri de sus ale inimii; atriu. [Pr.: au] Din fr. auricule lat. auricula.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
aurícul sn [At: DA ms / V: a sf / P: au~ / Pl: ~e / E: fr auricule] Fiecare din cele doua despartzituri superioare ale inimii Si: atriu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AURÍCUL auricule s. n. Fiecare dintre cele doua despartzituri de sus ale inimii. Pronuntzat: au.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AURÍCUL auricule s. n. Fiecare dintre cele doua despartzituri de sus ale inimii. [Pr.: au] Fr. auricule (lat. lit. auricula).
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
AURÍCUL s.n. Fiecare dintre cele doua despartzituri superioare ale atriului inimii. [Pron. au pl. le. / < fr. auricule cf. lat. auricula].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
AURÍCUL1 s. n. fiecare dintre cele doua compartimente superioare ale inimii; atrium (3). (< fr. auricule lat. auricula)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
AURÍCUL ~e n. Fiecare dintre cele doua despartzituri superioare ale inimii care comunica cu ventriculele. [Sil. au] /<fr. auricule
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
aurícul (compartiment al inimii) (au) s. n. pl. aurícule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
aurícul (compartiment al inimii) s. n. (sil. au) pl. aurícule
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
auricul (au) pl. auricule
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
AURÍCUL s. (ANAT.) atriu. (~ul este o despartzitura a inimii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
AURICUL s. (ANAT.) atriu. (~ este o despartzitura a inimii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- silabatzie: a-u-
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
auricul, auriculesubstantiv neutru
- 1. Fiecare dintre cele doua despartzituri de sus ale inimii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: atriu
etimologie:
- auricule DEX '09 DEX '98 DN
- auricula DEX '09 DEX '98 DN