AUREÓLA aureole s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii inconjoara capetele unor personaje mai ales ale sfintzilor; nimb aura. ♦ Fig. Stralucire glorie faima. 2. Zona pe suprafatza unui obiect variat colorata in care exista o tranzitzie continua de la o culoare la alta. ♦ Zona mai putzin luminoasa din jurul unei flacari unui arc electric etc. 3. (Tel.) Fenomen de iluminare parazita sub forma de inele concentrice care apar in jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop datorita unor reflexii multiple. 4. Efect nedorit de zona luminoasa pe marcile poshtale litografiate. [Pr.: aureo] Din fr. auréole lat. [corona] aureola.

aureóla sf [At: HASDEU I. C. 18 / P: aureo~ / Pl: ~le / E: fr aureole] 1 Cerc luminos cu care este inconjurat capul reprezentarilor sfintzilor sau al altor personaje Si: aura (3) nimb. 2 (Fig) Stralucire. 3 (Fig) Glorie. 4 (Fig) Faima. 5 Zona luminoasa in jurul unei flacari arc electric etc. 6 Zona pe suprafatza unui obiect in care exista o tranzitzie continua de la o culoare la alta. 7 Fenomen de iluminare parazita sub forma de inele concentrice care apar in jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 8 Efect nedorit de zona luminoasa pe marcile poshtale litografiate. 9 Halo in jurul unui astru Si: (rar) cearcan.

AUREÓLA aureole s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii inconjoara capetele unor personaje mai ales ale sfintzilor; nimb aura. ♦ Zona pe suprafatza unui obiect variat colorata in care exista o tranzitzie continua de la o culoare la alta. ♦ Zona mai putzin luminoasa din jurul unei flacari unui arc electric etc. 2. Fig. Stralucire glorie faima. [Pr.: aureo] Din fr. auréole lat. [corona] aureola.

AUREÓLA aureole s. f. 1. Cerc luminos sau colorat cu care pictorii inconjoara capetele unor personaje (mai ales ale sfintzilor in iconografie); nimb. In cel dal patrulea [medalion] vinatoarea e terminata. Marele Traian incununat cu o aureola circulara sau nimb... sta in picioare. ODOBESCU S. III 74. ◊ (Poetic) Departarea sorbea tretztat in adincurile sale chipul alb al Floricicai desprins inca de pe zare shi incremenit in aureola de lumina tzasuta in fund ei de razele de aur in pulbere ale soarelui curat de dimineatza. HOGASH M. N. 54. 2. Fig. Stralucire splendoare glorie faima. In lumina esteticii materialiste orientarea shi practica artistica a lui I. L. Caragiale capata acea aureola care nu a avuto niciodata in trecut shi care o merita intru totul. L. ROM. 1953 nr. I 55. Pronuntzat: aureo.

AUREÓLA aureole s. f. 1. Cerc luminos sau colorat cu care pictorii inconjura capetele unor personaje mai ales ale sfintzilor; nimb. ♦ Zona pe suprafatza unui obiect variat colorata in care exista o tranzitzie continua de la o culoare la alta. 2. Fig. Stralucire glorie faima. [Pr.: aureo] Fr. auréole (lat. lit. [corona] aureola).

AUREÓLA s.f. 1. Cerc luminos cu care pictorii inconjura capetele unor personaje in special ale sfintzilor; nimb. 2. Halo in jurul unui astru pe o fotografie. ♦ Zona luminoasa care inconjura flacara propriuzisa. 3. (Fig.) Glorie stralucire faima splendoare. [Pron. aureo. / < fr. auréole it. aureola < lat. aureolus de aur].

AUREÓLA s. f. 1. cerc luminos cu care pictorii inconjura capetele unor personaje in special ale sfintzilor; nimb. 2. halo in jurul unui astru al unei efigii pe o fotografie etc. ◊ zona luminoasa care inconjura flacara propriuzisa. 3. fenomen de iluminare parazita sub forma de inele concentrice in jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. 4. efect nedorit de zona luminoasa pe marcile poshtale litografiate. 5. (fig.) glorie faima; aura (1). (< fr. auréole lat. aureola)

AUREÓLA ~e f. 1) (in pictura religioasa) Cerc luminos desenat de pictori in jurul capului unor persoane divine; nimb. 2) fig. Totalitate de calitatzi care impresioneaza trezind respect shi admiratzie; stralucire. 3) Zona mai putzin luminoasa din jurul unei flacari sau al unui bec electric. [G.D. aureolei; Sil. aureo] /<fr. auréole lat. aureola it. aureola

aureola f. 1. cerc luminos cu care pictorii inconjoara capul sfintzilor; 2. fig. stralucire: aureola de glorie.

*aureóla f. pl. e (fr. auréole d. lat. auréolus auréola de aur). Nimb cerc luminos cu care pictoriĭ inconjoara capetele sfintzilor. Fig. Stralucire nimb renume: aureola de glorie.

aureóla (aureo) s. f. g.d. art. aureólei; pl. aureóle

aureóla s. f. (sil. aureo) g.d. art. aureólei; pl. aureóle

aureola (au eo)

AUREÓLA s. aura nimb. (~ cu care pictorii inconjura capetele sfintzilor.)

AUREOLA s. aura nimb. (~ cu care pictorii inconjura capetele sfintzilor.)

AUREÓLA (< fr. {i}) s. f. 1. Cerc luminos cu care pictorii inconjura capetele sfintzilor; aura (2). 2. (FIZ.) Zona mai putzin luminoasa care inconjura o flacara un arc electric etc. 3. (PETROGR.) A. de contact = zona din jurul unei intruziuni magmatice in care sub influentza temperaturii shi a chimismului magmei in ascensiune se manifesta fenomenul de metamorfism. A. hidrotermala = zona din jurul unui cosh vulcanic in care rocile sint metamorfozate de catre solutziile hidrotermale. A. mofetica = zona de raspindire a emanatziilor de dioxid de carbon ale mofetelor prin fisurile dislocatziile sau eruptziile vulcanice. A. geochimica (sau de dispersiune) = zona din jurul unor zacaminte de substantze minerale utile care prezinta un contzinut ridicat in elementele chimice ce alcatuiesc acel zacamint shi care se formeaza concomitent cu zacamintul (a. primara) sau prin alterarea acestuia (a. secundara).