ÁURA s. f. 1. (Livr.; adesea fig.) Nimb aureola (1). 2. (Med.) Stare specifica premergatoare crizei de epilepsie. [Pr.: au] Din lat. aura.

áura sf [At: ECONOMIA 95 / P: au~ / Pl: ~re / E: lat aura] 1 Adiere. 2 Boare. 3 Aureola (1). 4 Radiatzie energetica emanata de persoane cu o mare fortza spirituala. 5 Atmosfera mistica. 6 (Med) Senzatzie de nelinishte care prevesteshte apropierea unei crize de epilepsie.

ÁURA s. f. (Livr.; adesea fig.) Nimb aureola (1). (Med.) Stare specifica premergatoare crizei de epilepsie. [Pr.: au] Din lat. aura.

ÁURA s. f. (Rar) Nimb aureola (1). Lumina vie shi moale a apusului era adunata pe spatele fapturii lui albe k o aura. CAMIL PETRESCU N. 93.

ÁURA s. f. 1. Boare adiere. 2. (Neobishnuit) Nimb aureola (1). 3. Stare premergatoare crizei intro boala mai ales in epilepsie. Lat. lit. aura.

ÁURA s.f. 1. Boare adiere. 2. (Liv.) Nimb aureola (1). 3. Stare particulara care preceda o criza de obicei in epilepsie. [Pron. au. / < lat. fr. aura].

ÁURA s. f. 1. aureola (5). 2. stare particulara care preceda o criza de epilepsie. 3. fenomen biofizic dintrun camp de emisiune a unor radiatzii ale corpului de natura luminoasa sau electromagnetica. (< lat. fr. aura)

aura f. (poetic) adiere zefir; cu dulci aure ce sbor BOL.

áura (au) s. f. g.d. art. áurei

áura s. f. (sil. au) g.d. art. áurei; pl. áure

ÁURA s. v. aureola.

ÁURA s. v. adiere boare zefir.

AURA s. aureola nimb. (~ cu care pictorii inconjura capetele sfintzilor.)

aura s. v. ADIERE. BOARE. ZEFIR.

áura (re) s. f. Boare zefir. Mr. avra megl. aura. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuvint folosit aproape exclusiv de poetzii romantici shi are aspect de italienism. Totushi pare sa fi fost popular in trecut deoarece se conserva in dialecte. In CandreaDens. 121 apare k cuvint popular.