7 definiții pentru atrițiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
atrițiune sf [At: DN3 / P: ~ți-u~ / V: atriție / Pl: ~ni / E: fr attrition] 1 Îndepărtare a particulelor de pe suprafața granulelor minerale prin frecare umedă. 2 Uzură a pietrelor unei îmbrăcăminți rutiere prin frecare între ele. 3 Abraziune.
ATRIȚIÚNE s.f. Îndepărtare a particulelor de pe suprafața granulelor minerale prin frecare umedă. ♦ Uzură a pietrelor unei îmbrăcăminți rutiere prin frecarea între ele. ♦ Abraziune. [Pron. -ți-u-, var. atriție s.f. / < fr. attrition].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ATRIȚIÚNE s. f. îndepărtare a particulelor de pe suprafața granulelor minerale prin frecare umedă. ◊ uzură a pietrelor unei îmbrăcăminți rutiere prin frecarea între ele. (< fr. attrition)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
atriție sf vz atrițiune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ATRÍȚIE s.f. v. atrițiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
atrițiúne s. f., pl. atrițiúni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ATRIȚIÚNE s. v. abraziune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||