aspidă¹ [At: CORESI, PS. 382 / Pl: ~izi, ~de / E: vsl аспида] 1 sf Șarpe veninos din Egipt sau Libia, cu gâtul umflat Si: viperă, (înv) năpârcă. 2 sf (Fig) Femeie foarte rea Si: scorpie. 3 sf (Fig) Ființă șireată, înșelătoare. 4 af (Fig; rar, am) Răutăcios.

aspidă² sf [At: (a. 1875) PANN, ap. HEM. / Pl: ~de / E: ngr ασпις, -ιδος] (Îvr) Scut.

ASPÍDĂ, aspide, s. f. (Rar) Șarpe veninos. Ierburile chiar sînt și ele pline de spini, de aspide otrăvitoare, de scorpii și de șerpi! VISSARION, B. 109. Și tot așa, mergînd ei încă un an de zile... au trecut peste nenumărate țări și mări și prin codri și pustietăți... în care fojgăiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fermecători. CREANGĂ, P. 94.

ASPÍDĂ, aspide, s. f. (Rar) Șarpe veninos. ♦ Fig. Femeie rea. – Slav (v. sl. aspida < gr.).

aspidă f. 1. un fel de viperă; 2. fig. ființă veninoasă, femeie foarte rea. [Gr. mod.: termen din sf. Scriptură devenit popular (v. vasilisc)].

aspídă f., pl. e (ngr. aspída, vgr. áspis, -ídos; vsl. aspida). Vechĭ. Viperă. Azĭ. Fig. Femeĭe foarte rea.

aspídă (rar) s. f., g.-d. art. aspídei; pl. aspíde

aspídă s. f., g.-d. art. aspídei; pl. aspíde

aspidă, -de.

ASPÍDĂ s. v. năpârcă, pavăză, scut, viperă.

aspidă s. v. NĂPÎRCĂ. PAVĂZĂ. SCUT. VIPERĂ.

aspídă (aspíde), s. f. – Șarpe veninos. Gr. ἀσπίδα, probabil prin intermediul sl. aspida (DAR), cf. sp. áspid, fr. aspic. Este cuvînt introdus de traducătorii de literatură sacră, dar se mai folosește încă în Mold.