ash i [At: PANN ap. HEM 1960 / V: asha ashi¹ / E: tc haša] (Fam) 1 Exprima respingerea unei afirmatzii Si: (fam) vorba sa fie nici vorba fereasca Dumnezeu. 2 Exprima dezamagirea Si: (fam) da de unde. 3 (Icst) Ei ~! Exprima surpriza fatza de ceva ce pare incredibil Si: (fam) nu mai spune.

ASH interj. (Exclamatzie familiara uneori glumeatza cu care se respinge o afirmatzie; adesea in legatura cu «ei!» uneori in legatura cu «dara») Vorba sa fie! da de unde! tziai gasit! nici vorba! nici pomeneala! nici gind! Aleodor voi sa se codeasca oarecum ba k trebile imparatziei nul iarta sa faca o calatorie asha de lunga ba k nare calauz ba k una ba k alta; dara ash! Unde vrea sa shtie pocitul de toate astea! ISPIRESCU L. 43. Scot capu pe fereastra shi incep a striga: «... Stai opreshte tzine caii!» Ash! nime nauzea. ALECSANDRI T. 73. Poate k lo fi iubind... Ash! nu mai crede nul iubeshte de loc! FILIMON C. 219.

ash! int. exprima indoiala sau neincredere unita cu mirare: nu se poate! nu cred! [Onomatopee].

2) ash shi ásha (cp. cu turc. haša „fereasca Dumnezeŭ” shi cu rus. asĭ „cum se poate?!” interj. negativa shi dubitativa insotzita de intrebare: Laĭ gasit? Ash! De unde?! Se poate? Lam gasit! Ash? Ei ash? Cum se poate?

asha² i vz ash

ash¹ interj.

ash interj.

ash (interjectzie)