14 definiții pentru ascendent (s.m.)
din care- explicative (10)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f., s. n. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. 4. S. n. (Astron.) Înălțare a unui astru deasupra orizontului. 5. S. n. (Astrol.) Parte a cerului aflată deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal aflat deasupra orizontului estic, la naștere. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.
ascendent, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. 159 / V: (înv) ~e / Pl: ~nți, ~e / E: lat ascendens, -entem] 1 a (Îoc descendent) Care urcă Si: suitor. 2 a (Mat; îs) Progresie ~ă Progresie ai cărei termeni cresc. 3 a (Îs) Armonie ~ă Armonie care ia naștere dintr-o suită ce urcă. 4 a (Îs) Gamă ~ă Gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri ascuțite. 5 a (Ast; îs) Mod ~ Punct în care planeta traversează de la Sud la Nord ecliptica. 6 a (Îs) Linie ~ă Linie genealogică care urcă de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. Si: ascendență. 7 a (Pan) Care se dezvoltă progresiv, de la inferior la superior, de la simplu la complex. 8 sm Rudă în linie ascendentă (6). 9 sn Autoritate morală Si: (nob) ascendență (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCENDÉNT, -Ă, ascendenți, -te, adj., subst. 1. adj. Care urcă, suitor. ◊ Linie ascendentă = linie genealogică ce suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ (Fig.) Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m., s. f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 3. S. n. (Cu determinări introduse prin prep. „asupra”) Autoritate morală. – Din lat. ascendens, -ntis, fr. ascendant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
ASCENDÉNT3, -Ă, ascendenți, -te, s. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară (părinți, bunici, străbunici etc.).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ASCENDÉNT2, -Ă, ascendenți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care urcă; suitor. ◊ Gamă ascendentă = gamă care urcă de la tonuri grave la tonuri înalte. Linie ascendentă = linie genealogică care suie de la fiu la părinți, de la nepoți la bunici etc. ♦ Fig. Care se dezvoltă progresiv (de la inferior la superior, de la simplu la complex etc.); cu caracter progresiv. 2. S. m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară; (la pl. m.) strămoși. – Lat. lit. ascendens, -ntis (fr. ascendant).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ASCENDÉNT, -Ă adj. 1. Urcător, suitor. 2. (Fig.) În dezvoltare progresivă. // s.m. și f. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. // s.n. Autoritate morală, influentă (asupra cuiva). [< fr. ascendant, it. ascendente < lat. ascendens].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ASCENDÉNT, -Ă I. adj. 1. urcător, suitor; ascensiv. ◊ (despre un astru) care se înalță deasupra liniei orizontului. 2. (fig.) în dezvoltare progresivă. II. s. m. f. rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. III. s. n. 1. înălțare a unui astru deasupra orizontului. 2. (astrol.) parte a cerului deasupra orizontului în momentul nașterii cuiva; semn zodiacal ridicat deasupra orizontului estic, la naștere. 3. autoritate morală, influență (asupra cuiva). (< fr. ascendant, lat. ascendens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ASCENDÉNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. 2) mai ales la pl. Persoană care aparține generațiilor anterioare; străbun. /<lat. ascendens, ~ntis, fr. ascendant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ascendent a. care merge urcându-se: mișcare ascendentă. ║ n. fig autoritate morală, influență. ║ m. pl. părinții din care ne tragem (tată, moș).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*ascendént, -ă adj. (lat. ascéndens, -éntis). Suitor: mișcare ascendentă. S. m. Strămoș. S. n., pl. e Astr. Mișcarea uneĭ planete deasupra orizontuluĭ. Fig. Autoritate, putere, influență asupra cuĭva. V. suitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ascendént1 (suitor, progresiv, rudă din generații anterioare) adj. m., s. m., pl. ascendénți; adj. f., s. f. ascendéntă, pl. ascendénte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ascendént adj. m., s. m., pl. ascendénți; f. sg. ascendéntă, pl. ascendénte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ASCENDÉNT adj., s. I. adj. 1. suitor, urcător. (Ritm ~ al unor versuri.) 2. v. progresiv. II. s. 1. v. înaintaș. 2. v. autoritate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ASCENDENT s. 1. înaintaș, (pop.) moș. (~ lui pe linie paternă.) 2. autoritate, considerație, influență, înrîurire, prestigiu, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (înv.) înrîurită, (fig.) credit. (Se bucură de un mare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ascendent, ascendențisubstantiv masculin ascendentă, ascendentesubstantiv feminin
- 1. Rudă în linie directă care face parte dintr-o generație anterioară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- ascendens, -ntis DEX '09 DEX '98 DN
- ascendant DEX '09 DEX '98 DN