artilérie sf [At: N. COSTIN L. II 73 / V: (pop) lere antileri artileri altilere / A: (Trs; inv) rie / P: ~rie / Pl: ~i / E: fr artillerie rs артиллерия] 1 Ansamblu de arme de foc (cu accesoriile lor) care arunca proiectile grele la distantza. 2 Parte a armatei specializata in manuirea artileriei (1). 3 Specialitate militara care studiaza artileria (1) shi tehnicile de manuire a ei. 4 (Fig) Succesiune de tunete shi fulgere. 5 (Fig) Atacuri shi critici numeroase intro polemica.

ARTILÉRIE artilerii s. f. Ansamblu de arme de foc (tunuri mortiere obuziere etc.) cu toate accesoriile necesare aruncarii de proiectile grele la mare distantza; unitate militara care minuieshte acest material. Artilerie antiaeriana. Artilerie ushoara. Artilerie grea. ◊ Fig. Un ropot fara intrerupere shi nedeslushit vestea de pretutindeni apropierea prapastioasa a artileriei cereshti. HOGASH M. N. 175. Pronuntzat: rie.

ARTILÉRIE artilerii s. f. Ansamblu de arme de foc (cu accesorii) care servesc la aruncarea de proiectile grele la distantza; unitate militara care manuieshte acest material. Fr. artillerie (rus. artilleriia).

ARTILÉRIE s.f. Ansamblu de mijloace intrebuintzate in vederea tragerii de proiectile grele la distantza mare cu guri de foc neportative; trucare manuiesc aceste mijloace. ♦ Arma care foloseshte aceste mijloace de lupta. [Gen. iei. / < rus. artileriia cf. fr. artillerie].

ARTILÉRIE s. f. arma din compunerea fortzelor armate cu guri de foc shi instalatzii care servesc la aruncarea de proiectile grele la distantza mare. (< rus. artileriia fr. artillerie)

ARTILÉRIE ~i f. 1) Totalitate a armelor de foc care servesc la aruncarea proiectilelor grele la diferite distantze. ~ grea. ~ antiaeriana. 2) Unitate militara inzestrata cu aceste arme. [G.D. artileriei; Sil. rie] /<fr. artillerie germ. Artillerie

artilerie f. 1. material de rasboiu (tunuri ghiulele etc. cu projectilele shi accesoriile lor); 2. trupe intrebuintzate la acest serviciu. Artileria romana se compune din 50 regimente fiecare avand 9 baterii cu cate 4 tunuri. V. tun.

*artilérie f. (rus. artilériĭa fr. artillerie; it. artiglieria). Material de razboĭ compus din tunurĭ ghiulele shi altele: artileria unuĭ vas de razboĭ. Trupa armata cu tunurĭ: artilerie de cimp de cetate de munte. SHtiintza de a trage cu tunurile balistica. Pĭesa de artilerie tun.

artilérie (rie) s. f. art. artiléria (ria) g.d. art. artilériei; pl. artilérii art. artilériile (rii)

artilérie s f. (sil. rie) art. artiléria (sil.ria) g.d. art. artilériei; pl. artilérii art. artilériile (sil. rii)

artilerie

artilerie riei gen. a.

ARTILÉRIE s. (MIL.) (inv.) pushcarie. (Face armata la ~.)

ARTILERIE s. (MIL.) (inv.) pushcarie. (Face armata la ~.)

artilérie (artilérii) s. f. Ansamblu de arme de foc care servesc la aruncarea de proiectile grele la distantza. Fr. artillerie sau lat. tirzie artilleria prin intermediul pol. artilerija (sec. XVII). Der. artilerist s. m.

ARTILERIE PURTATA armament de artilerie transportat cu ajutorul aeronavelor de transport.