ARTICULÁRE articulari s. f. Actziunea de a (se) articula; (rar) articulatzie. V. articula.

articulare sf [At: MDA ms / Pl: ~lari / E: articula] 1 Pronuntzarea unui sunet unui cuvant Si: (rar) articulatzie (5). 2 (Muz) Exprimare corecta shi clara a textului unui cantec. 3 (Rar) Articulatzie (1). 4 Punere a articolului la un substantiv sau alta parte de vorbire Si: (iuz) articulatzie (6). 5 (Fig) Inlantzuire k rezultat al unei potriviri. 6 (Jur) Argumentare bazata pe articole de lege.

ARTICULÁRE articulari s. f. Actziunea de a (se) articula; articulatzie. V. articula.

ARTICULÁRE articulari s. f. Actziunea de a (se) articula. 1. Rostire deslushita a sunetelor realizata cu ajutorul organelor vorbirii. Articularea vocalei «o». ▭ E asudat shi prafuit; mishcarile i sint nesigure k shi articularea vorbelor. CARAGIALE O. II 212. 2. Legare a articolului de un substantiv adjectiv pronume posesiv sau numeral. Articularea adjectivelor.

ARTICULÁRE articulari s. f. Actziunea de a (se) articula.

ARTICULÁRE s.f. Actziunea de a articula shi rezultatul ei. [< articula].

articuláre s. f. g.d. art. articulắrii; pl. articulắri

articuláre s. f. g.d. art. articularii; pl. articulari

ARTICULÁRE s. v. pronuntzare.

ARTICULARE s. articulatzie emitere pronuntzare pronuntzie rostire (inv.) prozodie. (~ sunetelor.)

articulare (articulatzie) asigurarea unei executzii clare raspicate a discursului muzical. In arta cantului notziunea imprumuta semnificatzia shi unele modalitatzi tehnice de vorbire. In arta instr. diferite moduri de a. asigura claritatea expunerii shi o larga alegere a mijloacelor expresive. Intre termenii staccatto shi louré* care constituie de ex. extremele notziunii de a. la vl. instrumentishtii dispun de o fina gradatzie in folosirea acestei tehnici. Estetica enesciana reactualizand termenul louré a conferit stilului violonistic o mare comunicativitate prin adevarate inflexiuni de grai. V. frazare.

ARTICULÁRE s. f. (< articula < fr. articuler cf. lat. articulare): 1. pronuntzare sau rostire deslushita a unui sunet sau cuvant cu ajutorul organelor vorbirii. 2. atashare la un substantiv sau la un adjectiv a articolului hotarat enclitic. Astfel atashand articolele l le shi a la substantivele copil peshte shi mapa am realizat a. acestora: copilul peshtele mapa. A. este proprie substantivului. O intalnim insa shi la adjectiv dar numai atunci cand acesta preceda substantivul: harnicul baiat isteatza fata. 3. (in lingvistica structurala) trasatura care caracterizeaza efectiv toate limbile shi care se manifesta pe doua planuri diferite: planul primei articulari shi planul celei dea doua articulari (André Martinet). Prima a. se bazeaza pe un shir de unitatzi lingvistice moneme reprezentate prin cuvinte (lexeme) shi morfeme inzestrate fiecare cu o forma vocala (fonica) shi cu un intzeles neanalizabile in alte unitatzi succesive mai mici care sa posede intzelesuri. Unitatzile lingvistice dezvaluite de prima a. sunt semne minimale din moment ce nu pot fi analizate intro succesiune de alte semne. Cu aceste unitatzi lingvistice formulam enuntzuri prin care facem cunoscute semenilor faptele de experientza shi nevoile umane. Ele nu se pot confunda cu strigatele semnale neanalizabile care nu constituie o comunicare lingvistica. Varietatea nesfarshita a faptelor de experientza a nevoilor shi a situatziilor face imposibila folosirea unui numar atat de mare de strigate distincte deoarece memoria nu lear putea inmagazina. Prin folosirea cuvintelor shi a morfemelor (monemelor) limitate la cateva mii shi intalnite partzial in orice context in nenumarate combinatzii se comunica infinit mai multe lucruri decat prin milioane de strigate diferite nearticulate shi in aceasta consta economia primei a. A doua a. se bazeaza pe alt shir de unitatzi lingvistice (foneme) reprezentate prin shi deduse din forma vocala (fonica) a primelor unitatzi care au rolul de a deosebi cuvintele intre ele. Deoarece fiecarei unitatzi semnificative minimale (fiecarui cuvant sau morfem) nui corespunde un produs vocal specific shi neanalizabil posibilitatzile articulatorii shi sensibilitatea auzului uman fiind cu totul limitate limbile folosesc doar cateva zeci de produse fonice care se combina pentru alcatuirea formei vocale (fonice) a unitatzilor din prima a. shi in aceasta consta economia celei dea doua a. Orice limba se manifesta deci sub forma lineara a enuntzurilor numita in mod obishnuit lantzul vorbirii. Aceasta forma lineara a limbajului omenesc e derivata in ultima analiza din caracterul vocal (fonic) al enuntzurilor (acestea se desfashoara in timp shi sunt percepute k o succesiune). Caracterul linear al enuntzurilor explica succesivitatea cuvintelor a morfemelor (monemelor) shi a fonemelor. In aceasta succesiune ordinea fonemelor are o valoare distinctiva la fel k shi alegerea acestora. Astfel semnul lingvistic alt are aceleashi foneme k shi semnele lat shi tal fara a se confunda intre ele; la fel alte in raport cu tale shi late. Nu acelashi lucru se intampla insa cu termenii (monemele) din unele enuntzuri: schimbandule locul se schimba sau nu se schimba semnificatzia enuntzurilor („Padurarul omoara mistretzul” nu e acelashi lucru cu „Mistretzul omoara padurarul” dar „El sa dus acolo” e cam acelashi lucru cu „El acolo sa dus” sau „Acolo sa dus el” intre ele nefiind diferentze esentziale); in mod obishnuit lexemele ishi anexeaza morfeme care le ajuta sa exprime functzia sau rapodurile acestora cu alte semne shi sa ocupe diferite pozitzii in lantzul vorbirii fara a afecta prea mult intzelesul ansamblului („Ii scriu mamei” fatza de „Mamei i scriu”; „umbrele turnurilor” fatza de „ale turnurilor umbre” etc.). Numai economia care rezulta din cele doua a. amintite permite obtzinerea unui instrument de comunicare pentru totzi vorbitorii capabil sa transmita o cantitate atat de mare de informatzie cu o cheltuiala atat de mica. Pe langa economie cea dea doua a. favorizeaza independentza formei semnificantului (a structurii fonice) corespunzator asigurand astfel o mai mare stabilitate formei lingvistice shi intzelegerea intre vorbitori. Toate limbile recurg la cele doua a. toate se deosebesc insa prin felul in care vorbitorii fiecareia din ele analizeaza datele experientzei shi prin modul in care pun la contributzie posibilitatzile oferite de organul vorbirii. Altfel spus fiecare limba articuleaza in felul ei atat enuntzurile cat shi semnificantzii.