AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român, care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor (1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

aromân, ~ă [At: DA ms / V: arăm~, armân, arum~ / Pl: ~i, ~e / E: armân ml romanus și modificat după român] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din grupul meridional al poporului român răspândit în Peninsula Balcanică (mai ales în Epir și Macedonia) Si: (dep) cuțovlah, rămăn, romăn, rumăn, țințar Vz aromâncă. 3 smp Ramură a poporului român care trăiește în Epir și în Macedonia. 4 a Care aparține aromânilor (3) Si: aromânesc (1). 5 a Care provine de la aromâni (3) Si: aromânesc (2). 6 a Specific aromânilor Si: aromânesc (3). 7 a Referitor la aromâni Si: aromânesc (4). 8 sf Idiomul aromânilor (3). 9 sn Cuvânt sau construcție lingvistică din aromână (8) Si: aromânesc (5). corectată

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor(1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (moștenit din lat. romanus), modificat după român.

AROMẤN, -Ă, aromâni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de limbă română care trăiește în Peninsula Balcanică (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor, privitor la aromâni. ♦ (Substantivat, f.) Dialectul aromân. [Var.: armấn, -ă, s. m. și f., adj.] – Din armân (<lat. romanus).

AROMÂN² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de origine romanică din sudul Peninsulei Balcanice sau este originară de acolo; macedoromân. /Din armân înv.

armấn, ~ă smf, a vz aromân

AROMÎ́N², -Ă, aromîni, -e, s. m. și f. Persoană făcînd parte din populația de limbă romînă care trăiește în Peninsula Balcanică, mai ales în Epir și Macedonia.

Armâni pl. adică Români, numele național al Românilor din Tesalia, Epir, Albania de mijloc și Macedonia, numiți și Țințari, iar de Greci Cuțo-Vlahi. – Datele statistice asupra lor variază dela 200.000 la 800.000 de suflete; ei sunt nomazi (păstori) și stabili (agricultori și negustori). Graiul lor e un dialect al limbei române.

aromấn adj. m., s. m., pl. aromấni; adj. f. aromấnă, pl. aromấne

aromân s. m., adj. m., pl. aromâni; f.sg. aromână, pl. aromâne

Aromân sb. m., -că sb. f.

aromîn

AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. v. aromânesc.

AROMÂN s., adj. 1. s. macedoromân, (rar) macedonean. (~ ii se află în sudul Peninsulei Balcanice.) 2. adj. aromânesc, macedoromân, (rar) macedonean. (Populația ~.)

AROMẤN, -Ă adj. și s. m. (< armân modificat după român): 1. termen folosit în sintagmele dialect aromân și idiom aromân (v. dialect și idiom). 2. persoană care face parte din populația care vorbește dialectul a. în Epir și Macedonia (Peninsula Balcanică). I se mai zice și macedoromân (v.). Se consideră că a. sunt o parte din urmașii direcți ai străromânilor, rupți din trupul poporului român ca o consecință a migrației popoarelor sud-slave în Peninsula Balcanică. Cea mai mare parte dintre ei sunt bilingvi și trăiesc în Grecia și Albania (e vorba de 200 de mii în Albania și de 300 de mii în Grecia); ceilalți sunt așezați în Iugoslavia și în Bulgaria.

ARMẤN s. m. (< a + lat. romanus): v. aromân.