10 definiții pentru armonizare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ARMONIZÁRE, armonizări, s. f. Acțiunea de a (se) armoniza. – V. armoniza.
ARMONIZÁRE, armonizări, s. f. Acțiunea de a (se) armoniza. – V. armoniza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
armonizare sf [At: IORGA, I. L. I, 29 / Pl: ~zări / E: armoniza] 1 Punere în armonie1 (1). 2 Devenire armonioasă (1). 3 Concepere a acompaniamentului de voci sau de instrumente muzicale la o melodie Si: (rar) armonizat1 (2). 4 (Fig) Stabilire de relații de înțelegere, de prietenie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMONIZÁRE, armonizări, s. f. Acțiunea de a se armoniza; punere sau aducere în armonie, punere de acord a părților unui întreg. Ilustrează din plin bogatele posibilități pe care le are folclorul nostru în privința armonizării și dezvoltării sale simfonice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 3/1.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARMONIZÁRE, armonizări, s. f. Acțiunea de a (se) armoniza.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ARMONIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) armoniza. [< armoniza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
armonizáre s. f., g.-d. art. armonizắrii; pl. armonizắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
armonizáre s. f., g.-d. art. armonizării; pl. armonizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ARMONIZÁRE s. v. asortare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ARMONIZARE s. asortare, combinare, potrivire. (~ culorilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
armonizare, înveșmântare armonică a unei melodii* (vocale sau instrumentale); completarea prin acompaniament* a unei linii melodice principale. A. corală, alăturarea a trei, patru sau a mai multor voci (2) formând un tot armonic vocal cu sonoritate caracteristică.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
armonizare, armonizărisubstantiv feminin
-
- Ilustrează din plin bogatele posibilități pe care le are folclorul nostru în privința armonizării și dezvoltării sale simfonice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 3/1. DLRLC
-
etimologie:
- armoniza DEX '09 DEX '98 DN