aripioáră [At: NEGRUZZI, C. II, 90 / P: ~pioa~ / Pl: ~re / E: aripă + -ioară] 1 Aripă (1) mică. 2 (Spc) Înotătoare. 3 (Teh; la piese, instrumente, ustensile, aparate, mașini etc.) Parte proeminentă având forma unei aripi (18) mici. 4 (Avț) Eleron. 5-6 (Bot) Aripă (17) (mică).

ARIPIOÁRĂ, aripioare, s. f. Diminutiv al lui aripă. 1. v. aripă (1). Un joben enorm... îi presa urechile, asemeni unor aripioare de pui golaș. SAHIA, N. 102. Tăunele zise:... ține acest pufuleț din aripioara mea. ISPIRESCU, L. 44. De-aș fi pasărea ce zboară, Fîlfîind din aripioară... NEGRUZZI, S. II 90. ◊ (Poetic) Și p-ale vîntulețe cu line aripioare Ca un miros de roze în spațiu voi să zbor. BOLINTINEANU, O. 199. 2. v. aripă (2). [Peștii] au și-nceput... a o bate [pe iapă] cu aripioarele. SBIERA, P. 61. 3. v. aripă (4). Mașină de răsucit cu aripioare. Fus cu aripioare. – Pronunțat: -pioa-.

ARIPIOÁRĂ, aripioare, s. f. 1. Diminutiv al lui aripă. 2. Parte mobilă a unei aripi de avion, care servește pentru comandă și control. [Pr.: -pioa-].

aripioáră s. f. (tehn.) ◊ „Cu puțin timp înainte de efectuarea manevrelor pentru venirea pe sol, o «aripioară» – piesă metalică lungă de șase metri și lată de 1,50 metri care servește la dirijarea aeronavei pe verticală – s-a desprins de aparat.” R.l. 19 IV 75 p. 6 (din aripă + -ioară, după fr. ailette; D.Tr.; DEX)

ARIPIOÁRĂ ~e f. (diminutiv de la aripă) 1) Organ exterior la pești, balene etc. care servește la înot; înotătoare. 2) Parte mobilă a aripii unui avion; eleron. [Sil. -pioa-] /aripă + suf. ~ioară

aripioară f. 1. aripă mică: scuturând din aripioare raze dalbe de eter BOL.; 2. membrane de înnotat (!) la pești.

aripĭoáră (ĭoa 1 sil.) f., pl. e. Aripă mică.

aripioáră (-pioa-) s. f., g.-d. art. aripioárei; pl. aripioáre

aripioáră s. f. (sil. -pioa-), pl. aripioáre

ARIPIOÁRĂ s. 1. v. înotătoare. 2. v. eleron.

ARIPIOARĂ s. (IHT.) aripă, înotătoare. (~ șalăului.)

ARIPIOARĂ militară, compusă din 3-4 escadrile.

ARIPIOARĂ eleron (v.)