ARHIEPÍSCOP, arhiepiscopi, s. m. Titlu onorific dat unui episcop care conduce o eparhie importantă; p. ext. mitropolit. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhiepiskopŭ.

arhiepiscop sm [At: CORESI, EV. 1/14 / S: (înv) archi~ / A: (înv) ~cop / P: ~hi-e~ / E: vsl архиепископь] 1 Episcop sau mitropolit (primat) superior altor episcopi sau mitropoliți. 2 Titlu onorific dat episcopului unei eparhii.

ARHIEPÍSCOP, arhiepiscopi, s. m. Episcop superior celorlalți episcopi; p. ext. mitropolit. [Pr.: -hi-e-] – Din sl. arhiepiscopŭ.

ARHIEPISCÓP, arhiepiscopi, s. m. Episcop superior (din punct de vedere al atribuțiilor administrative) celorlalți episcopi. – Pronunțat: -hi-e.

ARHIEPÍSCOP, arhiepiscopi, s. m. Episcop superior celorlalți episcopi; (în biserica ortodoxă) mitropolit. [Pr.: -hi-e-] – Slav (v. sl. arhiepiscopŭ < gr.).

ARHIEPÍSCOP ~i m. (folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Episcop superior. [Sil. -hi-e-] /<sl. arhiepiskopu

arhiepiscop m. mitropolit.

arhiepíscop m. (ngr. și vgr. arhiepískopos). Titlu primitiv al patriarhuluĭ. Mitropolit catolic. Prelat superior episcopuluĭ în Rusia (și mitropolițiĭ din România aŭ acest titlu). V. preut.

arhiepíscop (-hi-e-) s. m., pl. arhiepíscopi

arhiepíscop s. m. (sil. -hi-e-), pl. arhiepíscopi

arhiepiscop.

ARHIEPISCOP s. (BIS.) mitropolit.